Când mă uit la fotografia de mai jos, văd diferența de „statură” între scriitoarea care mi-s și Mihai Eminescu. Și muza aia care mă sorcovește, parcă-ar vrea s-alunge cu pliciul o muscă:) Lasă, dragă, că nu ți-l fur! Doar m-am pozat și eu, să vadă prietenii printre ce cunoștințe mă-nvârt!
De-or trece anii
de Mihai Eminescu
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, “nu ştiu cum”.
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, “nu ştiu cum”.
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcerea-i “nu ştiu ce”.
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcerea-i “nu ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”.
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu