Florentina Loredana Dalian

vineri, 8 ianuarie 2016

Război



În memoria bunicului meu, Dumitru Dumitrache





Vezi, fata tatii, așa-i la război,

n-ai timp să te gândești la nimic,

ești mai mereu pe muchie de cuțit.

Eu am făcut la grăniceri,

era o noapte cu stele, mirosea a fân cosit;

de unde fân? doar moartea trecea cu coasa pe-acolo.

Cine mi l-o fi scos pe rusu-ăla-n cătare?

L-am somat scurt: Stai că traaag!

Serghei sau cum mă-sa l-o fi chemat

a ridicat mâinile și-a bâiguit românește:

Nu trage! Copii!

Nenorociu' a scos poza și-a pus-o-n dreptul inimii;

Și-acuma trage, Mitică, trage mă boule!

tu, care n-ai tăiat o găină-n viața ta,

care plecai la mat când se tăia porcu',

trage, soldat, n-auuuzi?!

Am armat, ăla tremura ca varga,

pozhaluysta (1)

am tras un foc în sus și i-am strigat tare: fuuugi!

spasibo! (2)

apoi din nou: staaai!

a-ncremenit;

mi-am scos vestonu' și i l-am pus pe umeri,

dacă-l vedeau mai încolo să nu-l recunoască;

ne-am privit în ochi, ai lui erau albaștri,

am văzut cerul în ei.

De-atuncea, tată, ceru-mi pare că seamănă cu doi ochi

într-o noapte când mirosea a fân cosit, a praf de pușcă și-a moarte.

Da' viața-i mai tare, chiar și-n război.

Mi-a azvârlit ceasul lui de aur,

(o fi fost ofițer, soldații nu cred să fi avut așa ceva)

doi bani nu face aurul la război,

eu nu-i cerusem nimic, am vrut să i-l dau înapoi,

a fugit.

Am rămas cu ceasu-ntr-o mână și pușca-n alta,

îmi cășunase că sunt trădător,

da' cum să omori un om atât de aproape,

mai ales când și-a pus copiii la inimă?

Mie nu-mi treb'e aur, da' ceasu-l păstrez,

mă uit la el și-mi aduc aminte

de noaptea când m-am simțit de parca-aș fi fost Dumnezeu.

Și mă-ta-mare cică nu-s bun creștin

că nu merg la biserică;

cic-o să mă-nghită iadu',

da' eu mi-am trăit iadu' acolo, pe front,

și zic că poate s-o deschide și pentru mine Raiul,

o să mi-l deschidă ochii lu' Serghei sau cum mă-sa l-o fi chemat,

așa cum semănau ei atunci, în noapte, cu cerul.

Așa zic eu... da' parcă cine știe?



Slobozia, 08 ianuarie 2016
Foto: arhivă Costică Acsinte

(1), (2) - RS - te rog; mulțumesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu