Gogoșico,
Îți scriu acum la-nceput
de an, așa tolănită și îmbuibată cum stau și-aproape dormind pe domnia mea, părăsită
și uitată de toți, nici poștașu' nu sună la ușă. Măcar o dată, darmite cum am
auzit într-un film că face, de două ori. Și preotul l-am ratat, sau el m-o fi
ratat pe mine, când a fost să vie cu Boboteaza. Că nu știu cum bate dascălul la
ușă, ușor și delicat, de parcă s-ar teme să nu sperie duhurile rele. Am stat
încordată și l-am așteptat toată ziua, că ne pusese bilețel că vine între niște
ore, da' las' că parcă n-aș ști eu că așa-s bărbații ăștia, mincinoși. E drept
că pe la o vreme am auzit o bufnitură, da-am zis că poate iar o folosește
vecinu' de sus pe nevastă-sa pe post de halteră. Că doar nu era să mă gândesc
că-l folosește preotul pe dascăl pe post de berbece.
Cum îți spuneam, preotul
l-am dat gata, pardon! caltaboșul l-am dat gata, asemenea și piftia și
sarmalele, pe preot l-am ratat, poștașu' s-o fi pierdut pe drum cu pensia, iar
eu stau ca o cloșcă închipuită pe ouă imaginate, că de unde ouă, dragă, că
le-am mâncat și pe-alea, deodată cu salata boeuf
și alte chestii binefăcătoare la colesterol.
Tu ce mai faci? Cântarul
tău mai rezistă? Că al meu și-a dat ochii - pardon! acul - peste cap și-a
sucombat taman acum când era mai multă nevoie de el. Uite, nu mă mir, că și
cântaru-i de gen masculin, așa fac ăștia, dragă, te lasă când ți-e lumea mai
grasă. Ă.. mai dragă, am vrut să zic. Lasă, Gogoșico, începem noi alergătura:
ba la Fisc să ne plătim impozitele, ba la ANAF amenzile, ba colo, ba dincolo,
și uite-așa o să scoatem scroafa din noi (zic de aia tăiată la Crăciun, bien sure).
Tu ce-ai mai mâncat în
ultimele cinci ore? Că mie mi s-a aplecat de toate, dar cel mai mult de
emisiunile de la televizor. Dar știi ce cred, Gogoșico? Anu' ăsta o să fie unul
parfum pentru mine. Zic asta fiindcă azi dimineață, când am ieșit să duc
gunoiul, mi-a scos fericirea-n cale un ditamai norocul marca Pucky, câinele de
la doi, pe care-am călcat (pe noroc, nu pe Pucky) și-am alunecat de m-am dus cu
atavismul de noadă pe toate cele douăzeci și trei de trepte pân' la parter. Da'
să știi c-am reușit să mă ridic în următoarea oră, așa că să nu-ți faci griji,
ca atunci când a trebuit să chemați pompierii, chit că nu luase foc pe
nicăieri.
Te las acum, nefericită
și multă (zic de mine, nu te-nfoia!), uitată și părăsită de toți, dar cu
nădejdea că asta nu va dura la plus infinit, că de anu-ăsta m-apuc de
feng-shui, c-am auzit că se poartă în hailaif,
și doar n-oi rămâne eu mai șuie decât mă știi.
Cu dragoste de soră
cvasi-siameză, a ta, Aloțica.
Slobozia,
03 ianuarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu