Îţi scriu de departe,
de pe ostrovul care poartă numele meu
nu sunt flori, nu e iarbă
e doar o apă lină
ce-şi trage izvorul din inimă.
Soarele-i sus, la amiază
se simte o arşiţă nepotolită;
poate că nucul tău îţi umbreşte fiinţa
da-n ostrovul acesta
nu-i pic de umbră,
doar umbre…
vâlvătaia se află la locul ei
îţi scriu şi mă-ntreb
când va ajunge această epistolă,
ce ape va învolbura
ce simţire va face să tresară
ori poate
va fi ca un mesaj într-o sticlă
rătăcită pe mare
înghiţită de vreun rechin
rechinul acesta – Timpul
care an de an mai pune un rid, o zăbrea
îţi scriu, habar n-am ce ţi-aş spune
aici nimic nu s-a schimbat,
nici măcar năravurile
vezi – aşadar – nici faptul că
te iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu