Bușteni, Mănăstirea „Sfânta Cruce” Caraiman, 3-5 iulie 2015
Jurnal de risipită - 20
Inspirată alegere (din Psalmul 120) a genericului sub care
s-a desfășurat, în perioada 03-05 iulie 2015, la Mănăstirea Caraiman, colocviul de literatură creștină - repere ale liricii religioase românești,
organizat de Ziarul „Lumina” al
Patriarhiei Române. Organizatorii și moderatorii evenimentului, Părintele consilier
patriarhal Nicolae Dascălu, director al Publicațiilor
Lumina și poeta (cu nume de profet) Daniela Șontică, redactor-șef adjunct
al Ziarului „Lumina” și coordonator al suplimentului „Lumina literară și
artistică”, au adunat „toată floarea cea vestită” a scriitorimii cu preocupări
în sfera literaturii creștine de la noi, i-au aburcat într-un microbus
inscripționat „Basilica”, în Dealul Patriarhiei, și i-au deșertat în munții
Bucegi, mai exact în splendoarea care poartă numele de Mănăstirea Caraiman. Că
n-o fi fost chiar toată floarea cea vestită, că printre flori s-o mai fi
strecurat și câte una de ciulin, recte subsemnata, venită din Bărăganul
ciulinilor de ieri și de azi, asta e altă poveste. Da-nainte tot mai este!
Copil al
câmpiei, exercițiul ridicării ochilor la munți l-am practicat dintotdeauna
aproape cu evlavie, cu un sentiment de admirație amestecată cu teamă. Nu cred
că-i cazul să mai subliniez cât de încântată am fost de invitația Danielei și
cât de mult m-a onorat aflarea într-o companie atât de selectă și într-un loc
de o frumusețe rară. Iar ideea organizării unei astfel de întâlniri mi se pare
mai mult decât binevenită, din motive lesene de înțeles.
Vineri, 03 iulie. Amețita șoselelor, dar
celebra barză chioară căreia Dumnezeu îi face mereu cuib, las mașina pe
singurul loc de parcare găsit pe o arteră importantă de circulație a veșnic
aglomeratului București (fiul meu, care știe ce hal de mamă specialistă în
parcări are, m-a întrebat: „Mamă, ești sigură că era parcare?”) și, după mai
multe interogații și tatonări, dau nas în nas cu mult căutatul loc de
întâlnire. Noroc că, în 90% din cazuri, când vine vorba de orientare turistică,
mă bazez pe indicațiile bărbaților. Grațioasa poetă Daniela, după explicațiile
mele inginerești privind locul în care mă aflu, mă trimitea fix în bălării,
adică în partea opusă. M-am amuzat teribil când un taximetrist care citea
„Crimă și pedeapsă” de Dostoievski (bravo, domnule!), la solicitarea mea de a
mă duce în Dealul Patriarhiei, m-a privit ca pe o lunatică și m-a întrebat:
„Adică unde, cinci pași mai încolo?” Crimă și pedeapsă, nu alta! La cât de
specialistă sunt, putea să mă plimbe vreo jumătate de oră și să mă sece la
protofel, că oricum nu mi-aș fi dat seama.
Ajunși la
destinație, ne-am cazat, după ce ne-am umplut privirile și sufletele de
frumusețea din jur, apoi, până la ora mesei, am avut program de voie. Eu am
ales să particip la Sfântul Maslu care se oficia începând cu ora 16, chit că
nici pe acesta nu l-am nimerit din prima (mă dusesem în biserica mare, dar
ulterior, m-am orientat spre cea mică, unde era slujba), am mai aruncat un ochi
prin împrejurimi, am fotografiat. Înainte de masă, „norii s-au cam răzbunat”,
astfel că întâlnirea pentru cuvântul Părintelui Dascălu (ori ești popă, ori ești dascăl?!, vorba cuiva) nu s-a mai petrecut
în fața bisericii, ci în sala de conferințe a Centrului Social Pastoral „Sfânta
Cruce”. Fiecare invitat și-a făcut o scurtă prezentare, după luările de cuvânt
ale Părintelui consilier Nicolae Dascălu, Redactorului-șef adjunct Daniela
Șontică și Părintelui Gheorghe Holbea, Prodecan al Facultății de Teologie
Ortodoxă din București, cel care conduce și un cenaclu literar la Facultate,
atât pentru studenții teologi, cât și pentru alți studenți doritori să
participe.
Sâmbătă, 04 iulie. Lucrările colocviului au fost deschise de Preasfințitul Părinte Varlaam,
Episcop-vicar Patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române. Preasfințitul Varlaam a transmis binecuvântarea
Preafericitului Daniel, un iubitor de poezie. Vorbind despre importanța poeziei
și despre legătura acesteia cu religia, Părintele Varlaam punctează faptul că religia
este ea însăși o poezie (amintindu-ne această paralelă dintr-o carte a lui Ion
Băieșu) și că poezia ajunge la „despărțitura dintre suflet și Duh”.
Daniela
Șontică a prezentat pe scurt Lumina
literară și artistică și Ziarul Lumina
care împlinește 10 ani de apariție. Ani mulți și rodnici pe mai departe! Prima
parte a zilei a fost dedicată prezentării unor teme interesante și variate
privind literatura creștină:
Virgil
Borcan, în prezentarea Scurt traseu
diacronic al poeziei religioase românești, subliniază faptul că bazele
limbii române trebuie căutate în Biserică.
Lidia Popița-Stoicescu,
redactor la Radio Trinitas, prezintă Poeți
români în căutarea lui Dumnezeu. Domnia sa face o argumentație bine
susținută și de versuri și opinează că nu există voci care neagă existența lui
Dumnezeu, chiar și atunci când autorii nu se declară creștini sau chiar când se
consideră atei. Am mai reținut sintagma Din
Cuvânt s-au născut cuvintele și citatele: „Dumnezeu este atât de mare, că
singură poezia poate să-l exprime” (Pr. Dumitru Stăniloaie) și „Doamne, unde-ai
să ne-așezi pe noi, visătorii?” (Magda Isanos).
Camelia
Leonte: Poezia ca instrument de
cunoaștere mistică. Doamna Leonte consideră că orice poet autentic e
religios, chiar dacă neexplicit.
Emanuela
Ilie: Poezia religioasă înainte și după 1989. Constrângeri, prejudecăți, inerții
de receptare. În prezentarea sa, amintește de
cenzura poeziei religioase în vremurile comuniste și despre antologia de poezie
carcerală „Unde sunt cei care nu mai sunt?”, cuprinzând un număr mare de autori
(89), ceea ce vorbește despre faptul că acest tip de poezie e bine reprezentată,
chiar dacă poeți semnificativi au rămas doar câțiva.
Paul Aretzu: Rolul
creației literare în creștinism. Amintește, printre alții, de Sfântul
Ambrozie, Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Simeon Noul Teolog.
Florin Dochia: Valori
psalmice în poezia populară românească. Consideră că Dosoftei este părintele
poeziei în limba română.
Florin Caragiu: Poezie
și iconicitate. Dedică prezentarea memoriei surorii sale trecute la Domnul
- Carmen Caragiu.
Toate temele susținute au fost
interesante și bine argumentate. Din păcate, timpul, acest tiran, i-a
determinat pe unii dintre lectori să scurteze prezentările ori să sintetizeze
ideile. Oricum, am simțit cu toții beneficiile unei astfel de întâlniri într-o
zi oblăduită de spiritul Sfântului Andrei Criteanul, serbat la 4 iulie. Într-o
pauză, folosindu-mă de prilejul oferirii unei cărți Preasfințitului Varlaam, îl
interoghez referitor la calitatea sa de poet (cineva ne spusese că scrie
poezie). „Scriu, dar mai mult citesc”. Mă gândeam că ar fi culmea ca mai mult
să scrie, având în vedere că „am citit câteva biblioteci de poezie”. Mie îmi
vine să-mi dau câteva palme, când mă gândesc cum reușeșc unii să-și gestioneze
această prețioasă comoară - timpul - pentru a face lucruri interesante, pe
lângă alte multele pe care le au de făcut. Televiziunea Trinitas a fost
prezentă la fața locului, realizând un reportaj care a și fost transmis seara.
Câteva imagini AICI. Mi-ar fi plăcut să rămână și la partea a doua a întâlnirii, când a avut loc
recitalul de poezie al invitaților. Cred că telespectatorii acestui post de
televiziune respectabil, unul dintre extrem de puținele pentru care eu mai apăs
butonul ON al telecomenzii, s-ar fi bucurat. Poate cu altă ocazie. Se pare că
va mai fi și o altă ocazie, întrucât toți participanții au fost de părere că
acest gen de activitate trebuie să continuie.
Așadar, partea a doua, evident mult mai dinamică și
aducătoare de bucurii, a constat într-un recital poetic. S-au perindat la locul
autorului: Florin Caragiu, Părintele Gheorghe Stoia, Daniel Drăgan, Simona
Dumitrache, Emil Iulian Sude, Camelia Leonte, Sorin Lucaci, Elena Dulgheru,
Florin Dochia, Paul Aretzu, Daniela Șontică, Laurențiu Ciprian Tudor, Diana
Caragiu, Eugenia Țarălungă, Codruț Radi, Florentina Loredana Dalian, Ada Carol
(Adriana Bulz), Monica Manolachi (care a citit și din creația lui Ștefan
Ciobanu), Emanuela Ilie și Lidia Popița Stoicescu. Părintele Gheorghe Holbea a
citit din poezia lui Daniel Turcea (stins la 33 de ani), de la a cărui naștere
se împlinesc anul acesta 70 de ani. Cenaclul literar al Facultății de Teologie,
condus de părintele Holbea, va organiza în toamnă o seară de priveghere
dedicată celui care a fost marele poet creștin Daniel Turcea (scos din uitare
mai de curând, prin poeziile publicate - din câte știu - la editura Eikon). Părintele
Holbea ne-a emoționat arătându-ne un caiet din perioada Seminarului Teologic,
în care își nota din poezia lui D.T. Daniela Șontică a solicitat fiecărui poet
participant câte 2-3 poeme, din care va alcătui un viitor număr al Luminii Literare și Artistice.
Seara, după ce a mai tras
o răpăială, vremea s-a îndulcit din nou, oferindu-ne prilejul de a face
o binemeritată plimbare în împrejurimi. Duminică - la Sfânta Liturghie, unde am
avut bucuria să văd o biserică plină (de data aceasta, biserica mare), apoi
îmbarcarea pentru întoarcere (militarii obișnuiesc să spună „defluirea către
garnizoanele de reședință”, expresie care mie îmi stârnește râsul de fiecare
dată când o citesc/ aud). Așadar, ne-am „defluit” și noi, nu înainte de a mai schimba
cărți, reviste, impresii, telefoane, adrese de e-mail.
Cu noi a mai fost cineva. N-am vorbit special despre
această persoană, lăsând-o la urmă, pentru că a făcut o notă aparte printre noi:
Irina Munteanu, fostă jurnalistă la ”Jurnalul Național” și actualmente
colaboratoare a Ziarului „Lumina”. Bine, astea le-am aflat mai târziu. Mie mi-a
atras atenția prin trăsăturile fine (îmi pare că aduce cu Ludmila Gurcenko,
celebra actriță din „Gară pentru doi”, un simbol al cinematografiei rusești) și
prin tăcere. De câte ori văd un om tăcând, mai ales când alții se întrec cu
vorba, mă întreb ce are de spus. În timpul plimbării, fotografia. Pe drum și
înainte de plecare, stătea pe unul din cei doi saci pe care îi poartă în față
și în spate (cam de două ori cât greutatea ei) și scria la laptop. Va să zică,
în timp ce noi ne bucuram de distracție, ea muncea. Dovadă că la scurtă vreme
după eveniment am citit în ziarul Lumina
articolul ei despre Colocviul de la Bușteni. Așadar, duminică ne-am întors, iar
luni de dimineață articolul era deja pe prima pagină. Nici n-apucasem să-mi
beau bine cafeaua, că mă sună un prieten, pictorul Valeriu Stoica, să-mi spună
că, la biserica la care pictează, înainte de a se urca pe schelă, se uită la
mine. De fapt, era o fotografie apărută în Lumina,
sub articolul Irinei. L-am amenințat pe Valeriu că, dacă-și pune schela pe
moaca mea, i-o dărâm (schela, nu moaca), întrucât îmi mărturisise cândva de
acest obicei barbar de a se folosi de ziare. M-a asigurat că n-o să-mi văruiască
prețiosul chip, ba chiar îmi va păstra ziarul să mi-l dea când ne vedem. Articolul Irinei AICI
Concluzie. Fără
concluzie! Mulțumiri „vinovaților” pentru această întâmplare frumoasă și un
gând de pioasă recunoștință celui care a fost Părintele Gherontie Puiu,
„vinovatul” de existența Mănăstirii Caraiman și a tot ceea ce se află acolo.
Dumnezeu să-l odihnească!
Voi încheia, la fel ca Irina, cu ultimele două versuri din
poezia colectivă pe care am scris-o la una dintre cine (nu chiar de taină), plimbând
o foaie și un pix de la unul la altul, fiecare prezent la cină trebuind să
scrie câte un vers în continuarea precedentelor. A ieșit ceva interesant, sper
să o primesc de la Daniela și o voi pune pe blog. Am citit-o cu voce tare, spre
deliciul celor prezenți. Ultimele două versuri aparțin Părinților Holbea și
Dascălu (Preasfințitul s-a sustras la timp, revenind la momentul lecturii, ceea
ce înseamnă că va trebui să scrie singur o poezie inspirată de colocviul de la
Mănăstirea Caraiman. Canon de la mine. Să mai primească și preoții canoane de
la enoriași!:)
„Atât rămâne din noi: cât suntem
întâlnire, comuniune, pe calea inimii cu Dumnezeu și cu oamenii/ De din jos de
foarte sus, dusu-ne-am și ne-am fost spus”.
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 07/08 iulie 2015
Mai multe fotografii, în videoclipul de mai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu