Acorduri de pian

Departe, acorduri de pian –

al cui oftat se aude?

Poate vreo domniţă părăsită de cavaler în toiul nopţii.

O, nu, e prea desuet!

Vreo mamă aşteptându-şi fiul?

Ori poate, singură, floarea de colţ?

(La ce bun atâta frumuseţe?)

Vreun copil visând s-ajungă la soare? -

Tăiate-i sunt aripile.

Vreun călător obosit de drum lung,

Ori poate bătrânul visând sub cais,

peste care toamna vine pe negândite.

Sau omul de zăpadă

trăind încă o iarnă degeaba;

Sau poetul sătul să tot cânte luna;

Ori poate tristeţea florii soarelui la apus.

Ori căpitanul de cursă lungă

neîndurându-se să sară de pe corabia

aproape scufundată.

Sau cine ştie, ar putea fi

vreo statuie într-un parc părăsit,

gândind la tristeţea nemuririi;

Sau lucrătorul construind,

întrebându-se la ce-s bune zidurile.

Ori poate chiar tu, de departe,

de mult prea departe,

ca la o cină de taină

în care se schimbă doar trădătorii.

Departe, acorduri de pian –

al cui oftat se aude?

Slobozia, 01 mai 2014

Textul în interpretarea autoarei

Fond muzical: Ernesto Cortazar - "Beethoven's silence"