Beau din cafeaua fără gust şi fără cafea,
Mătur iluzii,
Din când în când mai
dau cu capul în câte-o grindă,
Fac slalom printre
frigurile acestei lumi,
Ascult muzică foarte
cultă,
Să-i pot răbda pe
marii inculţi.
Mă prefac că nici nu
contează,
Îmi joc bine rolul de
contesă adulată
de marile
singurătăţi.
S-ar zice că viaţa-i
frumoasă,
Cu tot cu gustul de
coclit
pe care ţi-l lasă-n
urmă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu