Cum v-aţi pregătit pentru sfârşitul lumii

Avertisment: A NU se citi de către persoane lipsite de simţul umorului! Efectele

secundare sunt necunoscute şi impredictibile. Acest text l-am scris inspirat de o

doamnă care îmi mărturisea cu o naivitate dezarmanta (asta ca să mă exprim elegant)

că, dacă o fi să vină sfârşitul, aşa cum s-a anunţat, în 11.11.2011, ea are pregatite

nişte bagaje, îşi ia copiii şi pleacă la Amara. Aşadar, fraţilor, care vreţi să scăpaţi de

Apocalipsă şi de urmările ei, duceţi-vă la Amara! E colea, la 7 Km de municipiul

Slobozia. Mai aveţi timp căci, după cum aţi aflat de la televizor, sfârşitul lumii s-a

amânat... niţel. 

-         Bună ziua! Suntem de la televiziunea PROŞTIDAMULŢI TV. Facem un sondaj de opinie. Am dori să ştim cum v-aţi pregătit pentru sfârşitul lumii. Ştiţi că s-a anunţat pentru mâine, la ora 4 fix.

-         Bună ziua! Păi, cum să mă pregătesc, domnu’? Ia priviţi! Tocmai am ieşit din coafor. M-am făcut permanentă…

-         Adică… veşnică?

-         Nu, domnule! La păr. Ce mă iei cu veşnicia? Apoi, mi-am făcut manichiura şi pedichiura, m-am epilat cam peste tot, hi, hi, hi, să nu mă-ntrebaţi pe unde, că mă-nroşesc!

-         Doamnă, iertaţi-mă, nu vă-ntreb, dar mai contează? Vreau să spun, dacă tot vine sfârşitul, mai are vreo importanţă cum arătaţi?

-         Păi cum să n-aibă, domnule? Cum să mă găsească sfârşitul lumii nepregătită, necoafată, nenimica? Şi dacă vine televiziunea să filmeze-n direct? Eu cum s-apar? Vrei să nu „dau bine” pe sticlă?

-         Doamnă, dacă vine sfârşitul, cum să mai vină televiziunea, e…

-         Taci, domnule! Că vă băgaţi nasul peste tot. Nu mai poate omul să petreacă sfârşitul lumii de voi! Lăsaţi-mă că am treabă! Mai sunt câteva ore şi eu de-abia am început pregătirile.

A doua zi.

-         Alo, Protecţia Consumatorului? Bună ziua! Vreau să fac o reclamaţie.

-         Vă ascultăm.

-         Vreau să-l reclam pe idiotul ăla care-a prezis sfârşitul lumii. Fix la ora 4.

-         Ă… staţi puţin, că nu-nţeleg. Despre ce-i vorba?

-         Cucoană, mata eşti sărită de pe fix? N-ai ştiut că vine sfârşitul lumii? Nu te-ai dus şi tu, ca toate femeile de bun simţ, la coafor, să te pregăteşti, să nu te găsească sfârşitul lumii ca pe o maimuţă nepieptănată?

-         Doamnă, eu sunt pieptănată mereu…

-         Problema dumitale dacă aştepţi sfârşitul lumii în fiecare zi!

-         Şi-apoi, eu am de muncă, n-am timp de pregătiri din astea excentrice. Spuneţi ce doriţi!

-         Doresc să reclam pe ciocoflenderu’ care m-a minţit. Păi eu m-am dus degeaba la coafor? Şi să-i cer daune. Eu am cheltuit o avere să mă duc la stilist să m-aranjez, mi-am cumpărat rochie de seară, că aşa se anunţase, că vine noaptea… am cheltuit banii de înmormâmtare ai soacră-mii, c-am zis că ce mai contează, şi maimuţoiul ăla m-a-nşelat. Dacă nu ştie să calculeze, ce caută la televizor să mintă oamenii de bună-credinţă?

-         Doamnă, ce aţi vrea să facem noi? Cine v-a obligat să-l credeţi? Dacă eu vă spun acum că mâine vine Vlad Ţepeş şi vă serveşte câte-o ţeapă la toţi ăştia care n-aveţi altă treabă decât să vă pregătiţi de sfârşitul lumii mai ceva ca de bal mascat, mă credeţi?

-         Normal că nu! Cum să te cred? Dumneata îmi spui la telefon, nu la televizor. Telefonul nu-i o sursă de încredere.

-         Şi televizorul este…

-         Normal!

-         Atunci să vă rezolve televizorul problema! Nu-i de competenţa noastră.

-         Ia mai taci, şi nu-ţi mai ascunde incompetenţa pe după Vlad Ţepeş! Notează mai bine ce pretenţii am! Ăla să-mi dea 900 pentru rochie, 200 pentru coafor, 500 pe lună şomajul, că mi-am dat demisia; am zis că nu-i ocazie mai nimerită să-i spun şefului meu tot ce-aveam pe suflet. I-am zis-o, i-am trântit cheile pe masă şi-am plecat în trompă. Na! Tâmpitu-ăla care-a greşit calculele m-a lăsat şi fără servici, fi-i-ar aritmetica să-i fie! Cum o fi trecut ăsta clasa, domnule? Eu ce mă fac acum? A, cred că ştiu! Ce idee mi-aţi dat! Mă duc la şeful televiziunii ăleia, PROŞTIDAMULŢI TV,  că am apărut “pe sticlă” şi cred că aveam o faţă convingătoare, că doar ieşisem din coafor. N-o să mă lase pe mine de izbelişte domnul Ban Păcălicescu, doar e idolul şi părintele nostru, al celor… mulţi. Vă văd eu p-ăştia puţini, care vă daţi de-a rostogolu’ cu munca, ce-o să faceţi când o să-l punem preşedinte! Aha, aşa fac. Şi-mi iau şi-un ghioc şi m-apuc să le ghicesc oamenilor unde-o să-i găsească sfârşitul lumii şi cu cine. Ha, haa, ce idee bună! Mulţumesc, doamnă, mulţumesc! Sunteţi cu adevărat minunaţi, voi, ăştia de la Protecţia Consumatorului!

Slobozia, 22 mai 2011