Ploaia sau dragostea

Ploua ca la sfârşit de lume

în dimineaţa aceea

curând ploaia mi s-a mutat în ochi

când mi-am amintit că

o uşă spre tine-i zidită

eu ca o altă Ană

purtându-mi încercuirea în cărămizi invizibile

aştept o fisură

- Duminica strângerii de mână –

prin care să respir aerul tău

înveşmântat în roşu

mereu se trasează graniţe

mereu visăm să ne construim aripi

ochii se umplu cu lacrimi de adoraţie

atunci când iau drumul înapoi între ziduri

şi-mi spun – a câta oară –

că data viitoare va fi altfel

că data viitoare din două una

ori voi dinamita uşa

ori voi trece indiferentă pe lângă ea

în realitate

nici una nici alta nu se întâmplă

îmi duc mai departe zidul în spate

aşteptând să-l topească

ploaia sau dragostea

Slobozia, 26 august 2014