Poezia în viață – Atelierul din 20 aprilie 2024

 

București, Muzeul Național al Literaturii Române

 

 

Frumusețea poeziei se manifestă în multe și diferite moduri pentru cei care au ochi, urechi, minte și inimă pentru ea. Cea mai recentă întâlnire a mea cu poezia, în sensul ei cel mai larg, mi-a fost prilejuită sâmbătă, 20 aprilie 2024, la Atelierul condus de prof. dr. Nina Vasile (căreia tinerii îi spun simplu Nina, probabil pentru că așa le-a cerut, de altfel mi-a și atras atenția „Aici nu sunt profesoară”), desfășurat în cadrul de o eleganță sobră al Muzeului Național al Literaturii Române. Nina Vasile a absolvit liceul în Slobozia ( la Colegiu, ne suprapuseserăm, dar așa a fost să fie să ne întâlnim cu adevărat pentru prima dată abia după mulți ani, prin intermediul profesoarei Mariana Tărăcilă – fosta ei profesoară, căreia îi poartă o stimă și o recunoștință deosebită, și actuala mea prietenă).

Cât timp ei și-au terminat o lucrare începută în atelierul precedent, am avut la dispoziție o oră să vizitez muzeul (pentru prima dată, deși îmi propusesem mai demult) și să mă umplu de starea unică pe care un aspirant la statutul de scriitor o are atunci când pătrunde în lumea spirituală și materială a celor care au dus literatura la înălțimi uriașe. M-am simțit copleșită de abundența dovezilor de trăire și simțire a scriitorilor de mai demult ori mai de aproape în timp, dovezi care, pe de o parte, îți confirmă că au fost și ei oameni (cu grijile lor, cu urmele pământene ale existenței lor), iar pe de altă parte, că au fost și un fel de „zei”, prin arta lor și prin renunțările pe care trebuie să le fi avut în numele acesteia.

Astfel pregătită sufletește, m-am reunit cu participanții la atelier în mansarda care constituie un cadru propice „dezvăluirii” poetice. Am petrecut trei ore de încântare maximă, care, fără să fi fost întrerupte de pauză, au părut să fi trecut ca numai câteva minute. M-au încântat tinerii care se vede de departe că vin acolo total interesați (de altfel, ei sunt selectați printr-un concurs, niciodată în număr mai mare de 14), care privesc cu seriozitate nu doar poezia, ci artele în general, m-a încântat modul în care Nina reușește să îi provoace, să le ridice întrebări, fără a avea nicio clipă aerul că le dă lecții. De altfel, nici nu face asta, ci doar creează stări, dă „teme” pe care ei, împrăștiați pe unde au chef, le rezolvă în liniște, fiecare cu sine însuși, știut fiind că actul creației are nevoie de singurătate.

După introducerea de rigoare, la sugestia Ninei, le-am prezentat pe scurt vreo trei dintre cărțile mele, le-am citit câteva poeme haiku, apoi au fragment din piesa mea de teatru „Concert pentru Vladimir și pian” (adaptare dramaturgică după proza mea „Hanul dintre vii”). Cel mai interesant moment, în care ne-am și amuzat, a fost atunci când respectivul fragment a fost interpretat pe roluri de către cei prezenți. Rolurile s-au tras la sorți. Au avut apoi la dispoziție o jumătate de oră pentru a scrie un text în care să aibă și o referire la rolul interpretat, dar și un haiku, dar și... Ascultând ulterior rezultatul, citit de fiecare în parte, am fost uimită de originalitatea și frumusețea creațiilor, precum și de faptul că cele mai multe respectaseră toate cerințele indicate de Nina.

Scriitorul Florian Abel ne-a făcut o surpriză, alăturându-se atelierului, după ce a văzut pe internet postarea care îl anunța.

Pentru mine, a fost o experiență inedită și incitantă în plan literar, iar celor care au participat sper să le fi rămas ca o amintire frumoasă și – îndrăznesc să sper – utilă. Felicitări Nina Vasile, felicitări dragi poeți și poete care țineți poezia în viață!

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 21 aprilie 2024