Șarpele - Piesă de teatru scurt pentru copii

La mulți ani, copii!

Șarpele

Piesă de teatru scurt pentru copii, de Florentina Loredana Dalian

Personaje:

Profesoara de biologie

Profesorul de fizică

Profesoara de religie

Profesoara de literatură

Profesorul de matematică, directorul școlii

Mama lui Radu

Tatăl lui Radu

Elevi de gimnaziu: Radu, Ileana (tocilara clasei), Costi, Marina (literata clasei), elev 1, 2, 3, 4 + figuranți

Scena I

Decorul: o sală de clasă

Elevii sunt la ora de biologie (zoologie)

Elevii se află în clasă, se foiesc, unii tocesc din carte. Intră profesoara de biologie, elevii se ridică și salută.

Elevii (în cor): Bună ziuaaa!

Profesoara de biologie: Bună ziua! Luați loc! Pune catalogul pe catedră, privește amenințător către elevi, apoi li se adresează: Ce lecție am avut de învățat pentru astăzi?

Elevii în cor: Despre șerpi! Câțiva sâsâie, unul ține de coadă un șarpe de jucărie, din acela care imită târâișul șarpelui, îndreptându-l spre colegul de bancă.

Elev 1: Ghicitoare: „Este lung si subțirel, Blana nu e pentru el, Se târăște pe uscat, Și te mușcă imediat.” Ghiiici ce-i?!

Elevii (în cor): Sssssss!

Profesoara de biologie (încercând să facă liniște): ȘȘȘȘȘ! Gata! Vorbiți pe rând!

Elevii râd. Profesoara deschide catalogul și deodată se face liniște.

Profesoara de biologie: Așadar, cine-mi spune titlul lecției de astăzi? (Câțiva cu mâna sus) Spune tu! (arată către o elevă - elev 2)

Elev 2 (tare, cu un ton de parcă ar preveni-o): Șarpele, doamna profesoară! Șarpele!

Profesoara tresare, speriată, apoi controlează sub catedră, sub scaun, în jur.

Elev 3: Doamna profesoară, e adevărat că cei de la B v-au pus un șarpe sub catedră când le-ați predat lecția? (Chicoteli)

Profesoara de biologie: Niște needucați! O să le-arăt eu lor! Și vouă, la fel! Neciopliților! După ce că nu învățați nimic, mai sunteți și obraznici! Ia, să vă văd acum! Clasificarea șerpilor. Cine-mi spune de câte feluri sunt șerpii?

Elev 4: Știu eu, doamna profesoară! De mai multe feluri! Râde satisfăcut, ceilalți se amuză, de asemenea.

Profesoara de biologie: Stai jos, 4! Să te înveți minte. Cum te cheamă?

Elev 4: Ionescu Valentin, dar colegii m-au poreclit Șarpe. (Râsete)

Profesoara de biologie: Ție îți arde de glume?! La școală nu venim să glumim! La școală venim să învățăm! Să glumești la maică-ta acasă, ai înțeles? Mâine, să vii cu ea de mână la școală!

Elev 4 (întristat): Nu pot, doamna...

Profesoara de biologie (isterizată, îl trage de urechi): Ceee, cum îți permiți, neghiobule?! Dacă eu am zis să vii cu maică-ta la școală, așa să faci!

Elev 1: Lăsați-l, doamna profesoară, maică-sa-i moartă!

Profesoara de biologie: Mă rog, mă rog... când vă mai moare câte-un părinte, anunțați-mă și pe mine, să nu-l mai convoc!

Elev 2: Știe toată școala, doamna profesoară.

Profesoara de biologie: Adică ce vrei să spui, că știe toată școala, numai eu n-am aflat?! Obrăznicătură!

În clasă e o tăcere semnificativă.

Profesoara de biologie: Morții cu morții, viii cu viii. Și șerpii cu copiii. Să v-aud despre șerpi! Câte feluri de șerpi cunoaștem?

Elevii ridică mâna, profesoara îi pune, pe rând, să răspundă.

Elev 1: Șarpele casei.

Elev 2: Sau al clasei...

Profesoara de biologie: În capul vostru! Numai șerpi aveți în cap!

Marina: Ba nu, doamna profesoară, șarpele casei există, mi-a spus mie bunica. Și nu numai bunica. Poetul Marin Sorescu chiar a scris o poezie cu acest titlu. Începe așa: „Venea din curte și intra într-o gaură/ Din beciul casei./ Era un șarpe gulerat, mai mult alb, alburiu./ George era copil: - Uite șarpele, uite șarpele!”

Profesoara de biologie (tresărind, spre amuzamentul copiilor): Unde-i?! Apoi, revenindu-și: De poezie ne arde nouă? (Apăsat): Suntem la ora de zoologie! Zoo...

Marina: Termenul „zoologie”  provine de la cuvintele grecești: „zoon” - animal și „logos” - știință.

Profesoara de biologie:  Termină, dragă, cu literatura!

Marina: Nu e literatură, doamna, e terminologie... din franțuzescul „terminologie” (pronunție franțuzească), care, de bună seamă, are la bază tot cuvintele latinești...

Profesoara de biologie: Dar termină, dragă, cu terminologia, că m-ai terminat! Nu mai vreau s-aud nimic, decât șerpi! Șeeerpi!

Clasa: Sssssss!

Elev 3 (către Marina): Terminatoareo!

Elev 4: Terminator I (pronunție englezească)

Profesoara de biologie: O să-l vedeți pe Terminator II în persoană! În persoana mea! Câte feluri de șerpi cunoaștem? Hai, primul șarpe. Auuud?

Costi: Șarpele Micului Prinț.

Marina: „Micul Prinț” - capodoperă literară a scriitorului Antoine de Saint-Exupéry...

Costi: Da. Micul prinț era de părere că „Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.” Exemplul cu șarpele este edificator: Micul Prinț desenează ceva, apoi le arată oamenilor mari și-i întreabă ce este. Ei, lipsiți de imaginație, răspund la unison că Micul prinț a desenat o pălărie. Iar lui nu-i vine să creadă că aceia n-au văzut că, de fapt, desenul reprezenta un șarpe boa care a înghițit un elefant.

Profesoara de biologie: Boooaaa! În sfârșit am auzit și eu o specie de șarpe! Altul! Alt șarpe!

Elev 1: Șarpele Kaaa. Cel din desenele animate cu Mowgli.

Marina: După „Cartea Junglei”, de Rudyard Kipling.

Elev 2 (către colegul de bancă): Trussssst in meeee!

Profesoara de biologie: Terminați! Nu suntem nici la ora de literatură, nici la desene animate! Mi-ați mâncat sufletul. Vreau s-aud o clasificare corectă a șerpilor. Ileana, măcar tu ai învățat pentru astăzi? Ce sunt șerpii, ce caracteristici au  și cum se clasifică ei?

Ileana (turuind): Da, doamna profesoară. Șerpii sunt un subordin de reptile fără membre, câteva specii sunt veninoase și toți șerpii sunt carnivori. În țara noastră, există infraordinul Henophidia (Henofidia), Alethinophidia (Aletinofidia) și Scolecophidia (Scolecofidia). Ordinul Henophidia cuprinde familiile: Boidae (Boide), Colubridae (Colubride) și Viperidae (Viperide). Din această ultimă familie, întâlnim: vipera cu corn bănățeană, vipera cu corn dobrogeană, vipera comună, vipera bosniacă și vipera de fâneață.

Elev 3 (aparte): Și „vipera” de biologie.

Profesoara de biologie: Tu de-acolo, ce-ai spus? Ți-a venit graiul? Că de obicei dormi pe tine.

Elev 3: N-am spus nimic, doamna profesoară, probabil am vorbit în somn.

Profesoara de biologie: Mă rog... Bravo, Ileana! Te felicit. Pentru astăzi ai nota 10. Iată, boi... boa ce sunteți, că se poate învăța. Ileana va ajunge departe, în timp ce voi o să frecați dușumele toată viața.

Elev 4: Păi, dacă tot o să frecăm dușumele, la ce-o să ne folosească să știm clasificarea șerpilor? Și la ce-o să-i folosească Ilenei dacă le știe p-astea cu... (fonfăindu-se, imitând-o): Henofidia, Hepatidia și Sclerofidia?

Profesoara de biologie: Ia să vedem dacă, în afară de categoriile enunțate de colega voastră, mai cunoaștem alte specii de șerpi.

O vreme e liniște în clasă, după care Radu ridică mâna, timid.

Profesoara de biologie: Tuuu, Radule? Te ascultăm.

Radu: Doamna profesoară, mă gândeam că dacă tot am învățat despre șerpi, ar trebui să amintim și de...

Profesoara de biologie: Hai, lasă introducerea, că acum se sună. Treci la subiect!

Marina: Subiect: Parte principală de propoziție care se exprimă prin substantiv...

Profesoara de biologie: Taci, odată! Spune, Radu, despre ce șarpe vrei să ne vorbești?

Radu: Despre cel din Grădina Edenului.

Profesoara de biologie (contrariată): Dihania asta de unde-a mai apărut?! Și ce grădină zoologică-i aia, că n-am auzit de ea.

Radu: Doamna profesoară, Grădina Edenului este Grădina Raiului, în care trăiau la început Adam și Eva pe care a ispitit-o șarpele, ceea ce a dus la alungarea lor din Rai.

Profesoara de biologie: Radule, ai căpiat? Ce caută Raiul la ora de biologie? Și nepricopsiții ăștia de Adam și Eva cine mai sunt? Tot niște inconștienți, așa, ca voi?

Radu: Da, tot niște inconștienți, dar nu ca noi, ci altfel. Ei sunt primii oameni pe care i-a creat Dumnezeu. Și pentru că n-au ascultat porunca Acestuia...

Profesoara de biologie: Dumnezeeeu? Te crezi la bisericăăă? Ce prostii ești în stare să debitezi! De teoria evoluționistă a lui Darwin ai auzit? Păi unde era s-auzi? Darwin a demonstrat - a demonstrat, rețineți! - că omul se trage din maimuță. Și tu-mi spui că pe om l-a creat Dumnezeu?

Elev 1: Și mama e de aceeași părere, doamna profesoară. Când vine tata beat acasă, îi zice: „Când te văd în halul ăsta, îmi vine să-i dau dreptate lui Drawin ăla, mai că mă convinge că omul se trage din maimuță!”

Elev 2: Sau din șarpe.

Clasa râde. Profesoara bate din picior, enervată.

Profesoara de biologie: Unde ai citit tâmpeniile astea? Sau sunt scornite de tine?

Radu: Scrie-n Biblie, doamna profesoară. Ne-a spus și la ora de Religie.

Profesoara de biologie: Ceee? Aia nu-i materie! Nimeni, în această școală, nu e calificat în șerpi, deci nimeni, cu excepția mea, nu vă poate învăța despre asta. Eu am studii de specialitate, am diplomă, nu iau lecții de la niște mucoși. În concluzie, Radule, dacă tăceai, filozof rămâneai. Dacă tăceai astăzi, la ora mea, erai și tu ca majoritatea, unul care n-a avut nimic de câștigat, dar nici de pierdut. Dar fiindcă ți-a trecut prin tărtăcuță să tranformi ora de biologie în cateheză, ai un mare doi. Și voi supune cazul tău dezbaterii în Consiliul Profesoral, pentru scăderea notei la purtare.

Costi: Dar ce-a făcut, doamna profesoară, de ce să-i scădeți nota la purtare?

Profesoara de biologie: Tu cine ești, avocatul lui? Ai grijă să nu te pricopsești și tu cu vreun doi!

Se aude clopoțelul (soneria) de terminarea orei.

Profesoara de biologie: Am pierdut ora degeaba cu prostiile voastre. Pentru data viitoare, învățați tot șerpii. Până nu stăpâniți bine lecția asta, nu trecem mai departe. S-a-nțeles? O să vă iasă șerpi pe nas!

Iese. Elevii ies și ei în pauză, sâsâind.

Scena II

Acasă la Radu.

Radu și mama lui. Ulterior: tatăl lui Radu și Costi

Radu stă la o masă, abătut. Mama lui trebăluiește. Intră tatăl, furios, fâlfâind demonstrativ o foaie tipărită.

Tatăl lui Radu: Incredibil! Măi băiatule, de câte ori ți-am spus să nu ne faci probleme cu școala? Noi muncim ca doi roboți, ca să-ți fie ție bine. Singura ta grijă e să înveți și să-ți vezi de treaba ta. Poftim, explică-te! Ce-i asta? (Îi trântește foaia pe masă).

Radu o privește și nu spune nimic. Citește și mama lui, privindu-l apoi întrebător.

Tatăl lui Radu: Ai amuțit? Vorbește!

Mama lui Radu: Te rog calmează-te și vorbește-i frumos copilului! Spune, mamă, e-adevărat ce scrie aici?

Radu: Da...

Mama lui Radu: Ce s-a-ntâmplat?

Radu: Am... am luat un doi la biologie și profa a zis c-o să propună să-mi scadă nota la purtare.

Tatăl lui Radu: Mersi! Asta vedem și noi, că nu suntem chiori și chiar am învățat să citim! Că pe vremea noastră se făcea carte, nu ca acum...

Mama lui Radu: Ești exasperant, termină cu „vremea noastră”! Dar, dacă tot ai început, lasă că voi continua eu: pe „vremea noastră”, noi nu eram supuși atâtor presiuni, părinții noștri aveau mai mult timp de noi, nu era atâta incertitudine, aveam timp să ne jucăm... Să continui? Copiii ăștia nu mai au timp de nimic, prea vrem să fie perfecți în toate. A luat un doi la biologie. Și? A ratat vreun premiu Nobel sau ce?

Tatăl lui Radu: N-a ratat vreun Nobel, dar nici nu trebuie să ne comportăm ca și când l-ar fi luat. Păi bine, mă, tocmai la biologie? Noi, cadre medicale, și tu ne faci de râs? În halul ăsta am ajuns? Ți-am spus de-atâtea ori că, dacă nu-nțelegi ceva, să-ntrebi. Bun! Să zicem că nu ne mai gândim la nenorocitul ăla de doi. Mda, să ne gândim la zecele de la sport. Acolo, daaa, ne pricepem să jucăm berbunca toată ziua și cât e vara de lungă. Dar mâna pe carte n-am pune-o, că ne ciupește! Toată ziua minge și calculator. Lasă că se termină cu toate astea! Cum ziceam, nu ne mai gândim la doi. Dar nota la purtare? Cu aia ce-i? Nu te-am învățat noi, copile, să te porți frumos, să fii respectuos, să nu-ți bagi în cârd cu toate haimanalele? Spune!

Radu: Tată, și dacă ți-aș spune, nu m-ai crede. N-am făcut nimic care să...

Tatăl lui Radu: Cum n-ai făcut nimic?! Oh, bietul de tine! (ironic) N-ai făcut nimic, tu stăteai, așa, ca un sfânt în bancă și de-odată, ce să vezi? Pac, nota scăzută la purtare a venit peste tine. Să-l pupe tata!

Intră Costi, cu mingea de fotbal în mână.

Costi: Sărut mâna! Bună, Radule! Nu ești gata? Ne-așteaptă băieții pe stadion.

Tatăl lui Radu: Băieții te-așteaptă numai pe tine. El are treabă: să-nvețe la biologie și si să studieze bunele maniere. Ce holbezi ochii la mine? Ori nu știi ce s-a-ntâmplat ieri la ora de biologie?

Costi: Ba da. Dar nu-mi imaginam că l-ați pedepsit pentru asta...

Tatăl lui Radu: Ooo, dar ce-ți imaginai? Că l-am pupat pe frunte, că l-am felicitat - „Bravo, mă, mânca-l-ar tata, așa băiatule, să mai faci și altă dată!” și i-am mai oferit și-o recompensă: o plimbare de-o săptămână la mare, sau la munte, unde poftește Măria Sa domnul Goe. Asta ți-ai imaginat?!

Costi: Bine, dar a fost o porcărie. (Către Radu): Nu le-ai spus?

Radu clatină din cap, negativ.

Costi: De ce nu le-ai spus?!

Radu: N-am avut când, nu m-ascultă.

Costi (bătând mingea, apoi stopând-o cu piciorul): Bine. Atunci or să m-asculte pe mine. Uitați cum a fost: profesoara i-a pus 2 degeaba, nici măcar nu l-a ascultat la lecție. Dacă l-ar fi ascultat, ar fi trebuit să-i dea 10. Știa lecția, am repetat-o împreună în pauză. Eu eram mai nașpa, că nu-mi intră-n cap denumirile alea latinești și pace. Chiar îl rugasem pe Radu că, de-o fi să m-asculte, să-mi sufle și mie de... viperidele-alea. Deci nu l-a ascultat. Dar profa, viperida-n persoană, s-a enervat că Radu a vrut să facă o glumă și-a zis de șarpele din Grădina Edenului, de Adam și Eva și de Dumnezeu. Nu suportă să i se vorbească de religie, e atee și-i trage-ntruna cu teoria lui Darwin. Tot d-asta a propus să-i scadă și nota la purtare. Vi se pare corect?

Tatăl lui Radu (către mama lui Radu): Vezi unde l-ai dus, cu educația ta religioasă? Veezi? Ți-am zis că trăim într-o lume pe dos, de ce-a trebuit să-i bagi copilului în cap poveștile astea, să-l cari după tine la biserică...?

Radu: Tată, mama n-are nicio vină. Uiți, pesemne, că noi facem Religia în școală. Și domnișoara ne-a învățat să nu privim religia ca pe ceva separat, ci ca făcând parte integrantă din viața noastră de zi cu zi. Nu e o materie la care să înveți cum ai învăța despre șerpi, apoi n-ai decât să uiți, că tot nu-ți folosește la nimic...

Costi: Da, și când te întâlnești cu șarpele-n drum, o rupi la sănătoasa mâncând pământul, fără să te mai intereseze dacă face parte din infraordinul nu-știu-care, din familia Boidae, Colubridae sau Viperidae. Na, că le-am zis!

Tatăl lui Radu: Costi, mă bazez pe faptul că tu nu minți. Să zicem că e așa cum spui, să zicem c-a fost o nedreptate. Dar de ce nu se putea evita asta? Pe tine te întreb, Radule! De ce a trebuit să vorbești neîntrebat, s-o iriți pe aia cu toți șerpii ei?

Radu: Tată, dar tu m-ai învățat să gândesc liber, să-mi exprim opiniile, atunci când le am.

Tatăl lui Radu: Da, nu te-aș mai fi învățat!

Radu: Iar mama m-a învățat să nu-mi fie rușine cu credința mea.

Tatăl lui Radu: A nu-ți fi rușine cu credința ta nu înseamnă s-o strigi în gura mare în fața oricui și cu orice prilej. Și mai ales... mai ales în fața unei vipere cu corn, care nu știe să-și facă semnul crucii. De ți-oi prinde-o pe aia, îi rup eu cornul!

Mama lui Radu: Cum vorbești în fața copiilor?!

Tatăl lui Radu: Da' ce-am zis? Ce vă uitați așa la mine? Bine, reformulez: De voi pune mâna vreodată pe doamna de biologie, îi voi aplica o operație chirurgicală de extirparea cornului. Gratis! Și bonus: extirparea gărgăunilor din cap. Fără anestezie. E mai bine? Sunt chirurg, da?!

Radu și Costi se amuză, destinși. Mama zâmbește.

Tatăl lui Radu: Hai, dispăreți odată la fotbal, dar să nu primesc vreo reclamație și de-acolo, că atunci mingea voastră o să aibă de-a face cu bisturiul meu. Roiu!

Băieții ies, povestind.

Scena III

În cancelarie, Consiliul Profesoral

Profesoarele de biologie, religie și literatură, profesorii de fizică și matematică (directorul)

Personajele stau așezate în jurul unei mese.

Profesoara de biologie: Așa au stat lucrurile, stimați colegi. Ca urmare, propun ca neobrăzatului să i se scadă nota la purtare la.. să zicem 8. Ba, dacă mă gândesc mai bine, la 7. 

Directorul: Doamnă, în școala noastră, de altfel cunoscută și recunoscută pentru disciplină, niciun elev n-a avut nota 7 la purtare. Și unul singur a avut 8, pentru niște fapte grave. Asta, cel puțin de cinci ani, de când sunt eu director. Mi se pare cam dură măsura.

Profesoara de biologie: Domnule profesor, ce-ar fi să vă vedeți de integramele dumneavoastră?

Directorul: Se cheamă „integrale”, doamnă.

Profesoara de biologie: Mă rog... nu-i cazul să faci pe deșteptul cu mine. Țin să subliniez că, pe vremea când eu eram profesoară, dumneata, tinere, te încălțai cu fesul pe dos.

Directorul: Se prea poate, dar, pe vremea asta, sunt directorul acestei școli și mi se pare că am un cuvânt de spus.

Profesoara de biologie: Mie nu mi se pare.

Directorul: Ghinion! În plus, aș dori să ascultăm și opinia celorlalți colegi ai noștri, că doar de aia ne-am adunat toți aici. Vă rog, stimați colegi!

Profesoara de literatură: În calitate de dirigintă a clasei în care învață „pârâtul”, precizez că Radu, atât cât îl cunosc, este un elev respectuos și cu rezultate bune la învățătură. E-adevărat, e un pic diferit, destul de franc și, de regulă, are păreri pe care ține să și le exprime. Eu i-am încurajat în direcția aceasta, mai ales că mă interesează abilitățile lor de comunicare, modul de exprimare, vocabularul etc. În definitiv, nu văd ce-a fost atât de deranjant în comportamentul lui.

Profesoara de biologie: Păi nici n-aveți cum să vedeți, doamnă, că dumneavoastră stați tot timpul cu nasul în romane și poezii și i-ați zăpăcit și pe ei de cap. În loc să-mi vorbească despre șerpii de la biologie, s-au apucat să-mi dea exemple de șerpi din literatură și desene animate. Și mai ales (privire semnificativă către profesoara de religie) despre șerpi din... grădinile de la ora de religie. Inadmisibil!

Profesorul de fizică (zâmbind ironic): Care-i diferența dintre șerpii „de la biologie” și cei „din literatură”? Nu vorbim despre același animal? Dacă eu le predau „becul” la materia mea, o să-i pun să-mi vorbească despre becul de la fizică, nu despre cel din casă? Materiile de studiu ar trebui integrate și predate în corelație unele cu altele și chiar ar trebui să ne bucure atunci când elevii stabilesc legături. Înseamnă că ceea ce au învățat vor ști să folosească în situațiile întâlnite, nu le vor considera niște cunoștințe numai bune de rămas în cărți. Și, chiar așa, nici eu n-am înțeles care este problema. De ce ar trebui scăzută nota la purtare?

Profesoara de biologie: Și dumneavoastrăăă, domnule profesor?! Chiar nu mă așteptam. Să nu-mi spuneți că și dumneavoastră credeți în existența lui Dumnezeu și a tuturor aiurelilor ăstora cu care sunt îndoctrinați elevii la ora de religie! Tocmai dumneavoastră, care predați o materie exactă?!

Profesorul de fizică: Tocmai eu și tocmai de aceea, doamnă. Dacă ar cunoaște cât de cât fizica, și mai cu seamă ultimele descoperiri din fizica cuantică, chiar și cel mai înrăit ateu ar trebui să admită existența lui Dumnezeu și a... „aiurelilor cu care sunt îndoctrinați elevii la ora de religie”.

Profesoara de biologie: Nu pot să cred! (Apoi, către profesoara de religie): Nu spui nimic, drăguță? Nu te simți deloc vinovată?

Profesoara de religie: Vinovată pentru ce?

Profesoara de biologie: Pentru ce, pentru ne ce... uite, de exemplu, pentru că, din pricina ta, îi este scăzută nota la purtare unui elev „cu rezultate bune” - cum a ținut să mă asigure doamna dirigintă.

Profesoara de religie: Nu din cauza mea cereți să i se scadă nota. Ci din cauza neînțelegerii dumneavoastră. Și a unei înverșunări pe care n-o pot pricepe. Libertatea religioasă e garantată de constituție.

Profesoara de biologie: Ia vezi, ia vezi! Numai dumneata, domnișoară, nu-mi ținuseși lecții pe ziua de azi! Nici nu ți s-a uscat bine cerneala pe contractul de angajare și faci pe interesanta cu mine, care am 40 de ani de experiență pedagogică!

Profesoara de religie: Respect anii dumneavoastră, dar experiența pedagogică nu-i de găsit pe nicăieri.

Profesoara de biologie: Destul, destul! Nu mai suport asemenea afronturi! Domnule director, vă rog să supunem la vot...

Directorul: Din câte constat, nu prea avem la ce vot să supunem. Sunteți singura care dorește scăderea notei la purtare, așa încât vă propun să uităm asta.

Profesoara de biologie: Cuuum?! Și dumneata, tinere, și dumneata?! Te-am crezut om inteligent, chiar dacă fără experiență, profesor de matematică, deh! Se zice că aia n-o poate oricine. Dar să nu-mi spui că și dumneata crezi... aiurelile astea cu existența lui Dumnezeu! Ce-are a face Dumnezeu cu matematica?

Directorul: Are de-a face și-încă cum! Tot Universul, doamnă, e de-o perfecțiune matematică incredibilă, de-o ordine desăvârșită și de-o rigoare nemaipomenită. Dacă el ar fi fost creat de mâna omului, ni s-ar fi prăbușit demult cerul în cap.

Profesoara de biologie: Nu, asta nu! E un complot! Un complot ordinar, v-ați pus toți cu răul pe mine. Cât sunt de neînțeleasă! Cât sunt de nefericită!!

Iese, bombănind.

Profesorul de fizică: Asta ne-ar scădea și nouă nota la purtare, dac-ar putea.

Directorul: Cred și eu! Și ne-ar pune și doi la lecția cu șerpii.

(Râd toți)

Profesoara de religie: Săraca! Mie mi-e milă de ea!

Directorul: Atunci, ia-o acasă!

Profesoara de religie (ca arsă): Nu, mulțumesc!

Profesorul de fizică: Atunci, dă-i de pomană! Când ți-e milă de-un om, îi dai o dată de pomană și-ai terminat cu el.

Directorul: Mai bine i-ai da cu Biblia-n cap. Poate-așa, îi mai intră și ei ceva-n el, în afară de șerpi.

Profesoara de religie: Fraților, nu fiți răutăcioși! Haideți să nu ne arătăm mai prejos decât ea!

Profesorul de fizică (imitând profesoara de bilogie): „Numai dumneata, domnișoară, nu-mi ținuseși lecții pe ziua de azi! Nici nu ți s-a uscat bine cerneala...” (râde)

Directorul: Ba, eu chiar am chef de-o lecție. Ia să te-auzim, colega, cum ne spui povestea șarpelui din Grădina Edenului.

Profesorul de fizică: Dar neapărat să specifici din ce familie, infraordin, paraordin, paratrăznet și alți paraziți era...

Ies, sporovăind

SFÂRŞIT

Florentina Loredana DALIAN, Slobozia, 26-28 martie 2017