Balerina și dansatoarea la bară

 En garde! Cu oiștea-n gard - 11

 

Acum trei decenii, eram o tânără de-abia ieșită de pe băncile unei facultăți de inginerie, încercând să mă integrez într-un serviciu care nu-mi oferea cine știe ce satisfacții, însă cu ferma convingere că trebuie să faci ceva în viața asta și, dacă tot nu ești prea sigur pe tine și pe ce ți-ar fi plăcut, atunci ai face bine să iei ce-ți scoate viața înainte și să nu te plângi. Ce-i drept, uneori mă mai apucau nostalgiile și, când eram provocată, chiar destăinuirile.

Într-una din zile, unul dintre „dinozauri” (așa-l vedeam eu pe atunci, avea vârsta mea de acum, dar eu nu m-aș încadra neam la „dinozauri”), dintr-o vorbă în alta, m-a întrebat dacă îmi place ceea ce fac (se referea la munca mea). I-am răspuns cu sinceritate că se putea și mai bine. „Dar ce ți-ar fi plăcut să faci?” – a venit firesc întrebarea. I-am răspuns că mi-ar fi plăcut să fiu balerină. Dansul mi-a stimulat întotdeauna imaginația romantică și mi-a susținut ideea de zbor. Cu fălcile căzute de uimire, mi-a replicat că nu-i târziu. „Ba da – i-am răspuns – baletul se începe la vârste fragede, iar acum e foarte târziu.” Pentru că era dinozaur-șef și nu-i plăcea să fie contrazis, a ținut-o pe a lui: „Ba nu-i târziu, dragă, ce, nu poți să te faci dansatoare la bară?”

A fost rândul meu să rămân perplexă. Nu știu, poate omul glumise, deși mie nu mi s-a părut. Dar am simțit atunci că eu și domnul dino(zaur) proveneam din lumi total diferite. Cu tot respectul pentru prestația domnițelor de la bară, care, dacă o iei în serios, nu e o treabă deloc ușoară, care chiar presupune artă pe alocuri, ca să nu mai vorbim de alte aspecte încântătoare, ideea de a asocia baletul cu dansul la bară mi s-a părut la fel de năstrușnică precum aceea de a identifica dragostea cu sexul, deși una o implică (sau cel puțin n-o exclude) pe cealaltă. Ce-aș mai fi putut adăuga la discuția noastră? O secundă, mi-a stat pe buze să zic că n-am bară, dar am tăcut, căci sigur mi-ar fi spus că se rezolvă, poate oricând să comande una din cel mai bun inox înalt aliat la atelierul mecanic.

În altă zi, același dino mi-a adresat întrebarea dacă sunt măritată. La răspunsul meu afirmativ, a aprobat pe loc statutul meu civil: „Excelent! E foarte bine că te-ai măritat din facultate, că după aia, n-ai mai fi avut cu cine.” Am înțeles ideea omului, că, pe măsură ce te îndepărtezi de situația în care ești înconjurată de mulți tineri de vârsta ta, plaja de alegeri se restrânge mult (Ba chiar adăugase: „Uită-te-n jur, cu cine te-ai fi măritat acum?”), dar conversația aceasta m-a făcut să mă simt cât se poate de jignită. Și asta din două motive:

Primul, că mi-a vorbit de parcă aș fi avut 84 de ani, nu 24, de parcă aș fi fost Muma Pădurii, nu la polul opus, o pocită împiedicată, de nu m-ar mai fi luat nimeni.

A doua, pentru că mi-a transmis clar că singura menire a unei femei este aceea de fi măritată, la casa ei etc. Poate și aici avea dreptate, dar mie, căsnicia (cuvântul vine de la casnă, da?) nu mi se părea cea mai cool treabă care ți se poate întâmpla, ba chiar, deși consimțisem la ea de bună voie, ca la o „afacere” musai să se întâmple,  o simțeam cumva ca pe un fel de cușcă ce te împiedică să explorezi viața. Dacă i-aș fi spus asta dinozaurului, precis ar fi înțeles prin „explorat” ceea ce înțeleg cei mai mulți și m-ar fi trimis la bordel. Așa că am preferat să-mi afișez zâmbetul naiv de (proaspăt) măritată și să tac.

Deși ei par a fi cei cu adevărul la purtător (viața a demonstrat-o cumva), oamenii excesiv de practici nu mi-au creat niciodată impresia că ar face parte din lumea mea. Sau eu, dintr-a lor. Ceea ce nu înseamnă că nu ne putem reconcilia sau că nu putem conviețui fie și pe aceeași scară. De bloc, nu de valori. Totuși, nimeni nu mă va convinge vreodată să pun semnul egal între balet și dansul la bară. 

 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 20 iulie 2023

         

 

Muzeul militar „Mareșal Constantin Prezan”

 

Turism cultural în cadrul festivalului „Eterna epigramă” Cluj-Napoca

24 iunie 2023

 

În cadrul festivalului de umor „Eterna epigramă” desfășurat la Cluj-Napoca, organizatorii au oferit invitaților, în data de 24 iunie 2023, un interesant tur ghidat al orașului Cluj-Napoca și o vizită la Muzeul Militar „Mareșal Constantin Prezan”, situat în incinta Comandamentul Diviziei 4 de Infanterie „Gemina”.

Muzeul, deschis recent (2021), este o filială a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”. Pe lângă personalitatea mareșalului Constantin Prezan, sunt evidențiate și personalitățile unor mari generali din Al Doilea Război Mondial: generalul Gheorghe Avramescu și generalul Nicolae Dăscălescu. În perioade diferite, fiecare dintre ei a comandat Armata a 4-a română. Față de generalul Nicolae Dăscălescu nutresc de mai multă vreme o stimă și o simpatie aparte, în urma lecturii cărții pe care i-a dedicat-o nepotul său: „Generalul Nicolae Dăscălescu – sacrificiu, glorie și supliciu”, din care am aflat lucruri deosebit de interesante și impresionante despre acest mare om căruia soldații îi spuneau „Tata Dăscălescu” sau „Generalul-soldat.” Pornind de la acest volum, i-am dedicat și eu două texte de ficțiune, incluse în volumul de proză scurtă „Hanul dintre vii” („Generalul soldat” și „Prețul unei medalii”).

O altă bucurie – dacă o pot numi așa – mi-a fost oferită de fotografia scriitorului George Topârceanu în calitatea sa de sergent din regimentul 3 artilerie grea, căzut prizonier, din păcate, în luptele de la Turtucaia, în Primul Război Mondial. Totuși, acest prizonierat a generat scrierea unei capodopere constând în memoriile sale de prizonierat, care mi-au relevat un scriitor de proză absolut genial, cu un umor aparte, chiar și în condiții tragice.

În rest, cu toată stima față de munca muzeografilor și restauratorilor, n-aș spune că e vreo mare încântare vizitarea unui muzeu militar, în care vezi cum inteligența umană și progresele tehnice uluitoare sunt puse în slujba războiului, armele cu care oamenii s-au omorât între ei de-a lungul timpului și cu care mai continuă să o facă. Ar putea constitui, în schimb, un moment de reflecție.

Printre armele expuse mi-a atras atenția un AKM model 1965, ceva mai evoluat decât AK-47 cu care mă „luptam” și eu în convocările din Ghencea, de mi se dizlocase umărul și mi se perturbase timpanul.

Mulțumesc organizatorilor pentru prilejul de a vedea orașul – care este superb -  și muzeul, cu speranța că armele vor mai putea fi văzute doar în muzee!

 

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 26 iunie 2023

 

Spărgătoarea premiată la Cluj

 

 

Întâlnirile de la Viișoara 2023

8-10 iunie 2023

 

 

Poeți, prozatori, jurnaliști, muzicieni și chiar artiști plastici s-au adunat într-un loc a cărui frumusețe e propice literaturii, anume satul Bistrița, comuna Alexandrul cel Bun, județul Neamț, la invitația organizatorilor – Victor Munteanu și Ioan Ouatu – la festivalul desfășurat sub egida Fundațiilor Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov” și „Aurora Ouatu”, în acest început de iunie, în care soarele a fost de partea artei.

Am purces la drum cu poeții/ UZPR-iști Florin Ciocea și Firiță Carp, cu o binevenită pauză la familia Carp în Grivița de Galați, unde slujitorii artei și nu numai sunt întotdeauna bineveniți și ospătați ca la carte.

Pe seară, ajungem la locul faptei, unde ne exprimăm bucuria revederii sau cunoștinței, apoi urcăm o pantă abruptă spre a ne încânta de panorama extraordinară care se înfățișează privirilor avide de frumos. Admirăm, de asemenea, primul liceu particular din România, deschis în 1990 de familia Ouatu.

Au urmat apoi două zile pline de literatură, bine asortate cu muzică de calitate, în interpretarea unor soliști de la Opera Română, dar și absolvenți ai Liceului de muzică. Activitățile s-au desfășurat în cadrul elegant al sălii festive de la pensiune și la biserica din sat, unde părintele Corneliu ne-a fost gazdă bună. Foarte aproape de această biserică, se află cunoscuta Mănăstire Bistrița, cu Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana. Câțiva dintre noi au mers acolo pentru un scurt moment de rugăciune. Această mănăstire e nemurită în literatură de Mihail Sadoveanu în romanul „Baltagul”, în care personajul Victoria Lipan merge la mănăstire și se roagă la icoana Sfintei Ana, cerând ajutor.

Dezbaterile întîlnirii au avut ca teme principale soarta editurilor, azi, precum și creștinism versus globalism. Recitalurile de poezie au făcut deliciul manifestării. Au fost acordate premii și distincții.

Dintre participanți, amintim pe următorii: Olimpiu Nușfelean, Simona Modreanu, Lucian Strochi, Ștefan Mitroi, Emilian Marcu, părintele Corneliu Paiu, Nicolae Toma, Firiță Carp, Doru Ciucescu, Nicolae Silade, Ecaterina Petrescu Botoncea, Florin Ciocea, Tincuța Horonceanu Bernevic, Mihaela Aionesei, Daniel Luca, Armanda Filipine, Garofița Jianu, Daniel Mariș, Maria Bacău, Emil Mircea Neșiu.

A fost o întâlnire memorabilă, pentru care se cuvin felicitări organizatorilor și participanților.

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 13 iunie 2023

 

Interviu la TeleMoldova Plus - iunie 2023

Dimineți

En garde! Cu oiștea-n gard! (10)

          Ador somnul de dimineață și rar, spre foarte rar mă trezesc înainte să mă „deștepte” alarma. Azi dimineață a fost un asemenea caz rarisim. Cred că am făcut ochi puțin înainte de ora șase. I-am închis la loc, desigur, dar urechile au rămas deschise. Înspre ele venea zumzetul dimineții, așa cum nu prea îl prind de obicei. Cântecul a zeci de păsări răzbea până la mine chiar și prin geamurile termopan. Și m-am bucurat, gândind că uite Natura ce harnică e și ce frumos își începe ziua cântând.

          Apoi, printr-o ciudată asociere de idei, mi-am amintit mașinile militare pe care le-am văzut deunăzi pe un drum de mașini civile cu oameni care se duc și ei care-încotro, cu treburi pașnice. Și mă gândeam ce aiurea le stă la blindatele astea printre mașinile-mașini, arătând ca niște babe cotoroanțe care șed pe margine la bal și clănțăne tineretul în care clocotește viața. Și cum ar fi ele în stare să pună pe silent cântecul păsărilor, să astupe zumzăiala firească a naturii, să extermine viața însăși.

          Cu tot respectul pe care-l am pentru simbolurile militare în vreme de pace, când vine vorba de utilitatea lor în vremuri tulburi, îmi dă ghes un gând pe care-l adresez celor care aleg să pună căluș trilului păsăresc: Băgați-vă armele undeva și lăsați păsările să cânte!

(Slobozia, 08 iunie 2023)

 

Textul acesta îl scriam până să plec la Festivalul din Neamț, cu prietenii poeți Florin și Firiță. Câteva ore mai târziu, la plecarea din Maltezi, am stat vreo 20 de minute în urma unei coloane militare care nu se mai sfârșea. De parcă gândul trezirii mele matinale se materializase. Prilej de a repeta îndemnul de mai sus, cu o mică adăugire: Lăsați păsările și poeții să cânte! (Slobozia, 11 iunie 2023)

 

Florentina Loredana DALIAN