Dimineți

En garde! Cu oiștea-n gard! (10)

          Ador somnul de dimineață și rar, spre foarte rar mă trezesc înainte să mă „deștepte” alarma. Azi dimineață a fost un asemenea caz rarisim. Cred că am făcut ochi puțin înainte de ora șase. I-am închis la loc, desigur, dar urechile au rămas deschise. Înspre ele venea zumzetul dimineții, așa cum nu prea îl prind de obicei. Cântecul a zeci de păsări răzbea până la mine chiar și prin geamurile termopan. Și m-am bucurat, gândind că uite Natura ce harnică e și ce frumos își începe ziua cântând.

          Apoi, printr-o ciudată asociere de idei, mi-am amintit mașinile militare pe care le-am văzut deunăzi pe un drum de mașini civile cu oameni care se duc și ei care-încotro, cu treburi pașnice. Și mă gândeam ce aiurea le stă la blindatele astea printre mașinile-mașini, arătând ca niște babe cotoroanțe care șed pe margine la bal și clănțăne tineretul în care clocotește viața. Și cum ar fi ele în stare să pună pe silent cântecul păsărilor, să astupe zumzăiala firească a naturii, să extermine viața însăși.

          Cu tot respectul pe care-l am pentru simbolurile militare în vreme de pace, când vine vorba de utilitatea lor în vremuri tulburi, îmi dă ghes un gând pe care-l adresez celor care aleg să pună căluș trilului păsăresc: Băgați-vă armele undeva și lăsați păsările să cânte!

(Slobozia, 08 iunie 2023)

 

Textul acesta îl scriam până să plec la Festivalul din Neamț, cu prietenii poeți Florin și Firiță. Câteva ore mai târziu, la plecarea din Maltezi, am stat vreo 20 de minute în urma unei coloane militare care nu se mai sfârșea. De parcă gândul trezirii mele matinale se materializase. Prilej de a repeta îndemnul de mai sus, cu o mică adăugire: Lăsați păsările și poeții să cânte! (Slobozia, 11 iunie 2023)

 

Florentina Loredana DALIAN