Despre revista „Scârț” am mai
povestit, dar nu strică să ne amintim: este o revistă lunară de cultură, umor
și bună dispoziție, de o calitate exemplară, care apare la Iași dar se
distribuie în toată țara și chiar dincolo de ea, condusă de redactorul-șef
Adrian Grăjdeanu și care apare sub egida Societății literar-umoristice „Academia
Liberă Veche - Păstorel - Iași” (președinte de onoare George Petrone,
președinte executiv Vasile Vajoga).
Bunul
obicei al revistei este ca, în paginile sale, să acorde o atenție deosebită
unor colaboratori, în luna în care sunt născuți. Astfel, am fost onorată să mă
aflu astăzi, chiar de ziua scriitorilor, reprezentată pe un spațiu prea generos,
în revista din martie 2017.
Portretul
la zi este realizat de CUCii mei dragi (CUC - Clubul Umoriștilor Constănțeni),
președinți, cum altfel, unul executiv, celălalt onorific, Dan Norea și Ananie
Gagniuc. Desigur, ei au zis de bine, de teamă să nu le tai rația de palincă la
următoarea vizită la Slobozia. Însă dumneavoastră puteți să-i credeți, ce vă
costă? Așadar, cu toată smerenia de care sunt în stare, ia să mă dau eu
rotundă-rotunjoară, punând Laudațio mai jos (nu atât spre lauda mea, cât spre
savoarea condeielor cuce):
Mama
CUC-ilor
Am făcut cunoștință cu proza umoristică a Loredanei Dalian pe un site
literar, agonia.ro, prin 2006. Proza lui Florinel, nick-ul ei de pe vremea
aceea, era savuroasă și isca nenumărate comentarii în rândurile iubitorilor de
umor. În 2007 a venit la Constanța în mai multe rânduri pentru a se întâlni la
o „cafea literară” cu un grup de agoniști, amatori de literatură umoristică și
haiku. La una din aceste întâlniri din primăvara lui 2008 s-a născut ideea
fondării unui club de umor, de care Constanța ducea lipsă. Mi-au trasat mie
sarcina și, după nouă luni, în decembrie 2008, s-a născut Clubul Umoriștilor
Constănțeni “Prăvălia cu umor”. Din grupul inițial, singurii care am rămas în
CUC suntem noi doi, Florinel și cu mine. Ținând cont de sex (în sensul de gen,
nu de acțiune), se poate deci afirma că Loredana Dalian este mama CUC-ilor.
Deși locuiește în Slobozia și vine mai rar la întâlnirile lunare, Loredana
își supraveghează puii de la distanță, dar e prezentă la toate evenimentele
importante. Însă și noi, puișorii, o vizităm la Slobozia de câte ori avem
ocazia. A devenit un obicei ca Gagniuc să îi ia flori și eu să îi iau
cotizația.
Dan Norea
Frumoasă și talentată
A fi o femeie frumoasă, pentru o talentată scriitoare, poetă (şi umoristă)
este un mare handicap! În atare situaţie se află chiar membra clubului nostru,
Loredana Dalian, o doamnă bine, care şi scrie bine. Unde apare, prima impresie
e clară: „Iote la asta! La cum arată, poa’ să fie şi analfabetă!” Alţii „A
naibii, cucoana! Pe cât pariu că are în spate un celebru critic ramolit, dar
pentru ea... monolit?” Sau „A cucerit cu picioarele, condeiul e al altuia!” Şi
abia după ce o citeşte (la propriu), lumea se dumireşte.
Aşa şi dvs., stimaţi cititori ai revistei. Gata, nu vă mai uitaţi la
fotografie, parcurgeţi textele publicate, ale acestei aniversate. Şi ne veţi da
dreptate. A, şi-ncă ceva: nu ne mai invidiaţi! E-adevărat, cu toţii am dezbrăcat-o.
Dar, doar aşa, din priviri...
De unde şi multiplele noastre ne-mpliniri. Şi dezamăgiri... Obsedaţi,
bărbaţii ăştia!
Ananie Gagniuc
Gata cu laudele! Portretul de mai
sus i-a inspirat domnului Grăjdeanu următorul catren:
Doi CUC-i talentați și ștrengari
Propun un portret ideal,
Ca-n filmul acela banal:
„O floare și doi grădinari”
V-ați prins cine-i floarea! Era
mai greu să fie Noni Gagniuc. :)
În conținutul revistei, mai este
cuprins și dialogul meu cu un alt sărbătorit de martie: Petru Ioan Gârda.
Mulțumesc, dragă Scârț, dragă
domnule redactor-șef, dragii mei CUCi! Acum, ce-am să fac, o să dau palinca aia
(că tot am aflat că Noni nu mai bea, deci o gură-n minus la sticlă). După post,
desigur. Acum ... ceiuț! Și literatură, desigur.
Slobozia, 03
martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu