Mărgăritare de la cititori - Azi, dr. Gheorghe Milovan

Primele reacții la „Miss Univers” au început să apară. Unele le-am primit telefonic, altele în scris. Unul dintre cititorii pe care și l-ar dori orice scriitor este domnul doctor Gheorghe Milovan din Timișoara. Cu acordul domniei sale, public mai jos mesajul primit prin e-mail, pentru care mulțumesc, cu reverență: 

„Mulţumesc stimată doamnă şi îndrăgită scriitoare (poetă şi celelalte). M-am pomenit ieri cu un cadou în cutia poştală de care m-am bucurat ca un copil. Şi cum să nu mă bucur când am rămas cu atât de puţine lucruri care-mi mai fac  plăcere. Unul dintre ele fiind lectura. Şi aşa, în miez de noapte, m-aţi făcut să stau cu gura până la urechi. O să spuneţi că iar exagerez punându-vă alături de Muşatescu, Caragiale, Haşek sau Şalom Alehem. Nici nu fac asta, spun doar că citindu-vă  poveştile (schiţele), fără să vreau, gândul mă ducea la cei de mai sus. Nu sunt un critic literar şi nici măcar nu am un respect deosebit pentru respectiva îndeletnicire, pentru că cel mai adesea aceşti indivizi răstălmăcesc spusele (scrisele) autorilor, căutând sensuri şi idei acolo unde ele lipsesc, sau, dimpotrivă, desfiinţează gândurile frumoase ale unor autori, din motive de ei ştiute. De aceea am să vă spun doar gândurile mele de profan. 

Am citit doar câteva schiţe, numai ca să-mi mai rămână câte ceva şi pentru zilele următoare. Ca un gurmand ce-şi consumă prăjitura linguriţă cu linguriţă, ca să prelungească plăcerea cât mai îndelung. Gust umorul dumneavoastră într-un fel deosebit. Nu râd ca la gagurile din filme sau la glumele reuşite. Colegii îmi spuneau că sunt lipsit de simţul umorului, pentru că nu râdeam la glumele lor grosolane. Ori nu este aşa. Iată, felul în care dumneavoastră batjocoriţi incultura, folosind un limbaj uneori cu tentă licenţioasă, în loc să deranjeze, mă satisface. Stâlcirea, atât de curentă a limbii în vorbire,  pe care o folosiţi ca modalitate de conturare a personjelor, mă transpune iarăşi în mijlocul vulgului, pe care-l conturaţi atât de real. Mă întreb însă, dacă nu aţi fi folosit caracterul italic al literelor pentru cuvintele stâlcite, câţi dintre cititorii generaţiei acestea de TFL-işti s-ar fi amuzat? Cunoaşteţi atât de bine oamenii în mijlocul cărora trăim şi-i desenaţi atât de bine! De parcă aţi avea o lunetă cu care vedeţi prin om, precum Blimunda (personajul din Memorialul de la Mafra al lui Saramago, despre care v-am mai pomenit). Şi vedeţi magistral mai ales părţile ridicole ale persoanelor. Mărturisesc că mi-ar fi greu să văd în permanenţă haloul detestabil al celor din jurul meu. Stiu că toţi avem slăbiciuni, dar mărturisesc că autoironia dumneavoastră, la care recurgeţi în unele scrieri, poate subiectiv, dar în loc să mă facă să zâmbesc, mă întristează. 

Mă opresc aici, cu toate că sunt tentat să spun mai mult. De pildă că înainte de a începe să citesc, am pipăit luciul copertelor şi al paginilor şi le-am mirosit. Carte nouă, carte frumoasă şi cu miros proaspăt de tipar !

Închei tot cu mulţumiri şi cu îndemnul de a scrie fără oprire. 

Vă doresc ani frumoşi şi nesecată inspiraţie !”

Gheorghe Milovan

(Timișoara, 22 martie 2017)