Păpuşa de cârpă
Se dăruieşte, de ziua ei, Florinei Loredana Dalian
O apă repede învolburând amintirile:
drumul desculţ, moara care măcina
fel de fel de vieţi şi întâmplări mărunte
şi bătrâna,trecând pe uliţa târgului,
cu o copilă de mână.
- Ai ochi în lacrimi, maică! ţi-a şoptit,
Ce vrei să-ţi cumpăr ca să te împac?
- Dragosteee! ai strigat tăcând,
Numai dragoste vreau! Numai o fiară
care să mă sfâşie cu toată iubirea
şi cu toate visele şi cu toţi norii de pe cer!
Şi ea, obosită şi tristă a oftat
şi ţi-a întis o păpuşă de cârpă pe care
nu mai ştii când şi unde ai pierdut-o…
Lucian Mănăilescu, 29 martie 2017
Se dăruieşte, de ziua ei, Florinei Loredana Dalian
O apă repede învolburând amintirile:
drumul desculţ, moara care măcina
fel de fel de vieţi şi întâmplări mărunte
şi bătrâna,trecând pe uliţa târgului,
cu o copilă de mână.
- Ai ochi în lacrimi, maică! ţi-a şoptit,
Ce vrei să-ţi cumpăr ca să te împac?
- Dragosteee! ai strigat tăcând,
Numai dragoste vreau! Numai o fiară
care să mă sfâşie cu toată iubirea
şi cu toate visele şi cu toţi norii de pe cer!
Şi ea, obosită şi tristă a oftat
şi ţi-a întis o păpuşă de cârpă pe care
nu mai ştii când şi unde ai pierdut-o…
Lucian Mănăilescu, 29 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu