Rănit pe frontul de Vest

Ce puţin rămâne dintr-o luptă,

din lupta cu inamicul, cu viaţa, cu tine însuţi, cu ceilalţi!

Câteva rânduri într-un document îngălbenit,

îmbătrânit de vreme şi de tristeţi,

o fotografie şi-o semnătură,

câteva date istorice

şi-o însemnare banală: „rănit pe frontul de vest”

(desigur necesara precizare: „la piciorul stâng”).

Ce mai contează că peste ani stângul sau dreptul erau egale,

în mod egal confiscate şi azvârlite

la coşul istoriei?

Mai rămâne o pensie încasată de alţii

şi poate amintirea unora c-ai fost un om cumsecade.

Cum se cade mai bine în viaţa aceasta?

Nicio victorie, nicio decoraţie…

Lăsat la vatră în vara lui 46,

într-o vară când porţi în raniţă iernile

degerăturile şi frigul şi spaimele atâtor ierni

departe de casă, printre străini asemenea ţie.

Apoi vine o vreme când eşti lăsat la vatră de tot

şi constaţi cu uimire că viaţa

merge înainte fără tine,

fir-ar să fie!

  

Slobozia, 22 iulie 2016

Livretul militar a fost al bunicului meu...