Ce-mi bate-n
inimă din nou,
S-au comprimat
spațiul și timpul
Și, de departe,
un ecou
Al unui cântec
de iubire
Ce n-a mai fost,
ce parc-ar fi,
Ce bântuie prin
amintire,
Conjugă verbul
„a iubi”.
Privesc ce
necuprinsă-i zarea,
Ascult un cântec
de vestale
Și buzele-mi
sărută marea
Care-a scăldat
tălpile tale.
Slobozia, 09 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu