Ce frumos a răspuns Mihai Covaliu, campion olimpic la
scrimă-sabie, actualmente antrenor și președinte de Federație, întrebat astă
seară într-o emisiune la TVR, de Gabriela Szabo, dacă poate lega victoria lui
de la Sydney în 2000 de un anume ritual: „Înainte de semifinală, mi-am făcut o
cruce mare. Cred că asta m-a ajutat.” Și mi-am amintit că, de fapt, scrima este
singurul sport în care Crucea e folosită ca simbol în cadrul asalturilor: la
final, când sportivii salută publicul, așază sabia în poziție verticală, făcând
cu aceasta semnul crucii. De fapt, gestul acesta l-am văzut nu doar în
concursuri, ci și în sălile de antrenament, când sportivii execută automat ritualul,
la finalul fiecărui asalt. Ce căutam în sălile de antrenament? Păi, tot de la
Sydney mi se trage, mai exact de la Covaliu. În ziua în care el a câștigat
aurul, când l-am luat pe Florin de la grădiniță, în loc de „bună ziua”, mi-a
ordonat: „Vreau la scrimă. Du-mă la scrimă!” În ziua aceea, doamna le dăduse
drumul la televizor și urmăriseră competiția. L-am dus (noroc că Slobozia e
unul dintre cele patru orașe din țară în care se practică scrima/ arma sabie),
deși vârsta era sub cea la care se face selecția. Dragostea asta a durat câțiva
ani, s-a stins, dar am avut ocazia să mă conving ce sport minunat, chiar dacă
nu ușor, este scrima. Din care, înainte, mărturisesc că nu pricepeam mare
lucru. Dar am urmărit cu atenție antrenamente, competiții și am aflat că este,
într-adevăr un sport al eleganței, fair-play-ului și chiar al minții. Tot
Covaliu spunea în emisiune că cine face scrimă poate face față în orice
domeniu. Că, oricât de bun atlet ai fi, nu faci față dacă nu te ajută „centrul
de comandă”.
Revenind
la răspunsul inițial, Szabo a întrebat: „Deci e adevărat că sportivii sunt în
legătură cu Divinitatea?” „Orice om se află în legătură cu Divinitatea. Și
fiecare, mai devreme sau mai târziu, ridică ochii la Cer.” Bravo, Mihai
Covaliu!
Slobozia, 24 iulie 2016
Despre scrimă am scris și aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu