Atâtea, Doamne, ne rămân nefăcute în viaţa
aceasta,
trec clipe, ore pe care le umplem cu nimic;
nicio floare de mirosit, niciun pom de sădit,
atâţia copii nenăscuţi...
Ce-am să răspund când mă vei întreba:
Ce-ai făcut
pentru sufletul tău, duminică, şapte iunie
anul
Domnului două mii şi ceva?
Am dormit, Doamne, ştii, eram obosită...
Ştiu că-n timpul acesta se pot reface imperii,
se poate schimba destinul omenirii,
se pot produce ciocniri intergalactice;
dar eu aleg să mă furişez în somn,
ca şi când m-aş ascunde de viaţă.
Slobozia, 07
iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu