În revista ieşeană "Convorbiri literare", la rubrica "Edituri moldave/ autori moldavi", a apărut o prezentare a romanului "Înainte de magnolii". Rubrica este semnată cu pseudonimul Peregrinus (după atente investigaţii s-a devăluit a fi cine şi bănuiam - dar nu ştiu dacă am voie să divulg :)
Aşadar, mulţumiri, stimate Peregrinus!
Aşteptam să văd cum va merge mai departe în proză Florentina Loredana Dalian, după ce, la un concurs, i-am oferit din partea unei reviste ieşene un premiu. (Apreciasem mai ales cum descria stările prin care trec personajele sale – mai ales cele feminine, dar şi faptul că nu se „încîlcea” în naraţiune.)
Pînă la această carte nu am mai avut prilejul să citesc alte scrieri ale sale. Ieşind din „domeniul” prozei scurte, propune un roman, de data aceasta. Un roman care este însă construit, cumva, de parcă nu ar fi dorit să se detaşeze cu totul de proza de mai scurtă amplitudine. Astfel, Înainte de magnolii, deşi propune o naraţiune în care urmăreşte firul „povestea” a trei personaje (avocata Ina/ Zorina Dinulescu*, pictorul Claudiu şi David, care apoi devine călugărul Serafim) este alcătuit din douăzeci de texte. Acestea curg spre a întregi firul acestei poveşti din trei „fire”.
Dragostea (privită şi ca o căutare a împlinirii/ fericirii/ frumuseţii clipei) este una dintre temele cele mai bine conturate ale cărţii. Iar asta „se plăteşte”: „Am căutat mereu frumuseţea, sub toate formele ei. […] Şi cel mai adeseori am plătit preţul. Preţul de a fi dorit mult, acela care se plăteşte fără tocmeală, fără socoteli contabile. Căci, din păcate, în viaţă nu te prea poţi tîrgui ca la tarabă: Auzi, cam cît ar face fericirea asta?”.
Apoi, felul în care se construieşte relaţia masculin-feminin (privită mai curînd în trăsături de penel mai îngroşat feminine) şi, uneori, poate de la pasiunea autoarei pentru haiku, unele cuvinte cărora le sînt dăruite haine dacă nu de simbol, oricum „tuşe” de „cuvinte cheie”.
Sînt cîteva dintre „planurile” pe care le întrezărim la o lectură a prozei autoarei.
Cu gîndul la o posibilă viitoare călătorie romanescă a Florentinei Loredana Dalian, aştept un pas mai decis, pentru că lectura acestui roman îmi confirmă că este un autor care scrie cursiv, are o cale a sa de a construi naraţiunea, o scriere uneori frizînd oralitatea, surprinzînd frame-uri de viaţă veridice.
Încheiem, şi spre exemplificare, cu cîteva fraze din roman: „Aveam douăzeci de ani. Eram de-o vîrstă toţi trei. Şi aproape nedespărţiţi. Claudiu mă iubea pe mine, eu îl iubeam pe David, iar David Îl iubea pe Dumnezeu. Dar despre asta ne-am dat seama abia mai tîrziu. Atunci n-aveam timp de introspecţii; atunci alergam în plutonul cu fluturi. Chiar dacă aripile ne mai fuseseră, pe alocuri, frînte. Puterea de regenerare a tinereţii e incredibilă.” „Claudiu Teodorini şi cu mine treceam oficial, drept un cuplu, deşi nu eram, în adevăratul sens al cuvîntului. Însă Claudiu împînzise lumea cu declaraţiile lui de iubire către mine şi cu faptul c-o să mă ia de nevastă. Eu nu agream această poveste, însă nici nu reacţionam. Eram cumva amuzată, cumva măgulită…”.
Peregrinus
"Convorbiri literare", Iaşi, mai 2015
*
Am corectat numele personajului, scris din greşeală „Dumitrescu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu