Rezemat de-un copac,
la adăpostul înserării,
îţi fumezi ţigara de parcă
ţi-ai fuma regretele,
transformându-le-n scrum.
întotdeauna ceva e prea devreme,
ceva - prea târziu...
poveştile de iubire se spun şoptit
la gura sobei când
încă nu-i vremea trecută
să ţi le-aminteşti...
restul se pierde
cum se duce fumul
şi te gândeşti ce rămâne
în timp ce parcă ai prins rădăcini;
ce-ţi vei aminti din această poveste
când vei fi mai bătrân
decât arborele Sequoia...
Slobozia, 21
aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu