Mama scutură prin casă,
Mătură, aşază, pune,
Pentru mama toate-acestea
Sunt o mare slăbiciune.
Seara, cade ca o piatră,
Nici mâncare nu mai vrea,
Somnul vine ca un fluviu
Şi pe apa lui o ia.
- Mamă-i, spun, nu te mai zbate,
Ai şi-aşa de dus poveri.
Nu-mi mai scutura din perne
Visele avute ieri.
Lasă-le să stea acolo,
Poate că-mi mai trebuiesc.
Nu se ştie la ce cânturi
Am să le mai folosesc.
Însă ea nu vrea s-asculte,
Ştie din al vieţii rost
Cum că visele de mâine
Nu-mi vor fi cum au mai fost.
Imagine: carte poştală veche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu