Două poezii de Ziua Poeziei

"Nevasta şefului de gară" şi "Nevasta nimănui"

Astăzi, de Ziua Internaţională a Poeziei, vă propun două poezii scrise de mai mulţi autori... peste timp. Iată cum poezia ne însoţeşte şi nu ne dă pace nici măcar în drumurile cu trenul. La mulţi ani tuturor poeţilor şi cititorilor/ iubitorilor de poezie!

În toamna anului 1911 a avut loc aniversarea a 57-a de la Teatrului Naţional din Craiova (fondat în 1854), director fiind Emil Gârleanu, iar secretar literar Liviu Rebreanu. Din Capitala României, se urcă în acelaşi compartiment al trenului spre Cetatea Banilor - Craiova, scriitorii: Victor Eftimiu, Octavian Goga şi Ştefan O. Iosif. Pe la Slatina sau Piatra Olt, la una din ferestrele gării, probabil locuinţa şefului, o tânără femeie privea trenul şi-i urmărea plecarea, cu melancolie. Şi-n ritmul roţilor de tren, cu imaginea acelei tinere femei în suflet,  cei trei amintiţi mai sus, "am început să scandăm", scrie V. Eftimiu, poezia "Nevasta şefului de gară", apărută sub o triplă semnătură în revista Flacăra:

Ducându-şi viaţa solitară,
Un suflet trist şi visător,
Nevasta şefului de gară
S-a îndrăgostit de-un călător.

Dar trenul a plecat, şi-n goana
Cu care monstrul a trecut
În suflet i-a lăsat icoana
Frumosului necunoscut.

De-atunci trec zile, nopţi de-a rândul,
Şi trenuri trec neîncetat
Ea stă şi astăzi, aşteptându-l
La geamul veşnic luminat.

Şi trenuri vin şi pleacă iar
Şi nu ştiu rănile ce-o dor.
Nevasta şefului de gară

S-a îndrăgostit de-un călător!

La un moment dat, a venit în compartimentul celor trei Cincinat Pavelescu care, ascultând "creaţia", a propus un alt final:

Şi trenuri vin şi pleacă iar
Şi plictisită-ntr-un târziu,
Nevasta şefului de gară
A deraiat c-un macagiu....

Şi iată cum, în anul de graţie 1911, s-a realizat colaborarea a patru poeţi români în drum spre Cetatea Banilor.

sursa: Victor Eftimiu, Portrete şi amintiri, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965, pag.152-154

E impresionant cum o simplă imagine fugară, care a impulsionat imaginaţia celor care au privit-o, poate să aibă drept rezultat o poezie atât de frumoasă.

Povestea de mai sus, citită şi altădată, am primit-o recent, prin e-mail,  de la Ananie Gagniuc. Mulţumindu-i pentru a-mi fi reamintit frumoasa poezie născută din călătoria celor patru mari scriitori, l-am şi certat, că, atunci când m-au vizitat cei trei CUCi, mie nu mi-au scris nicio poezie (cum ar fi ... Nevasta nimănui) în drumul de întoarcere pe autostradă, în sens opus intereselor lor :) Aşa că Noni, care atât aşteaptă să fie provocat, a comis singur şarja amicală de mai jos:

 

NEVASTA NIMĂNUI

(şarjă amicală, colegei noastre de C.U.C.,

Loredana Florentina Dalian)

La o minune de femeie

Nicidecum rotofeie

Trei crai odată avură idee

La ea să steie

Şi să se deie

Ce epopee!

Doi dintre ei, însuraţi,

Adică luaţi

(De fapt, duşi!)

De spate aduşi

Se dădeau berbanţi

(La CUC, dar zero, ca amanţi!)

Adică, Petrică

Şi Norică

Iar eu

(Mai derbedeu!)

Adică Noni

Mai să-mi dau jos pantalonii!

Amfitrioana

(Pe numele ei, Loredana)

M-a primit

Omenit

Şi, la ceea ce am dorit

Imediat mi-a dat...

Mi-a dat... flit!

Spontană poezie,

a la Ananie... GAGNIUC

Pictură de Vladimir Volegov - "Regrete"