Ţi-aş scrie, dar parcă
cineva mi-a furat cuvintele;
ţi-aş desena, dar mâna mea stângă nu mai ştie cum se face o inimă;
poate ar fi mai bine să-ţi cânt?
o,
nu, cântecul e-atât de efemer!
ţi-aş
astupa ochii cu palmele,
punându-te
să ghiceşti
cine-i
pacostea din spatele tău,
râzând
şi ştiind că tu ştii,
dar
întrebând aşa, de formă,
numai
din bucuria de-a-şi auzi numele
din
gura ta;
ţi-aş
telefona în miezul nopţii,
dar
scula asta hi-tech se uită urât la
mine
-
că n-am maniere!
Aşa
încât mă mulţumesc să-ţi trimit un gând
despre
care nu voi şti niciodată
prin
ce sfere s-a rătăcit
înainte
s-ajungă la tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu