Ci iarăşi mă apropii şi-aştept
Şi nimeni nu vine-napoi
Se vede hotarul şi-aş vrea
Să-l trecem măcar câte doi.
Tu mergi ca şi mine-ntr-acolo,
Simt iar în tăcerile lungi
Că parcă ajungi înainte
Şi parcă te bucuri c-ajungi.
De-am trece măcar câte doi,
Legaţi între noi cât de cât,
Să nu fim chiar singuri de tot,
Să nu ni se facă urât
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu