Gânduri dulci-amărui
" Priviţi,
măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi"1)
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi"1)
Priviţi, dar nu
prea atent, să nu vi se cutremure umbrele!
O dată pe an, la
1 Decembrie, ne amintim să fim patrioţi. Sigur, e foarte bine că, de ziua
României, sărbătorim cu fast şi protocol, cu steaguri, parade, discursuri,
fasole şi cârnaţi. Problema e alta: poţi fi patriot o singură zi din an? Păi nu
prea poţi, mai bine zis nu te poţi numi astfel doar o zi dintr-un an, aşa cum
nu poţi fi o singură zi în an bărbat, iar în restul zilelor femeie. Eşti, ori
nu eşti! Atunci ce? Să sărbătorim în fiecare zi cu steaguri, surle, trâmbiţe
şi, evident, fasole şi cârnaţi? Nu! Nu asta voiam să spun.
Iubirea de Ţară e ori nu e. Şi asta în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi nu spun c-ar trebui să dormim cu harta-n braţe, să ieşim pe stradă îmbrăcaţi în costum naţional, să ne salutăm vecinii cu "Trăiască România" sau să nu ratăm nicio ocazie să-i faultăm pe duşmanii poporului (care vor fi fiind aceştia). Nu! Pentru mine, iubirea de Ţară înseamnă:
Iubirea de Ţară e ori nu e. Şi asta în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi nu spun c-ar trebui să dormim cu harta-n braţe, să ieşim pe stradă îmbrăcaţi în costum naţional, să ne salutăm vecinii cu "Trăiască România" sau să nu ratăm nicio ocazie să-i faultăm pe duşmanii poporului (care vor fi fiind aceştia). Nu! Pentru mine, iubirea de Ţară înseamnă:
... dacă sunt
elev sau student, să învăţ, dacă se poate în fiecare zi şi la toate materiile,
pentru că, mai târziu, cunoştinţele mele ar putea servi Ţării;
... dacă sunt
inginer chimist şi am de făcut un produs sau o analiză, să-l fac exact aşa cum
"scrie la carte", dacă am dubii, să repet analiza aceea până când am
garanţia că rezultatul e corect... pentru că produsul respectiv va ajunge la
oamenii acestei Ţări;
... dacă sunt
scriitor, să mă folosesc cu cât mai mare grijă de cuvânt, pentru că nu ştiu
cine îl va citi şi ce consecinţe - bune sau rele - va avea asupra cititorilor;
... dacă aş fi
fost tractorist, să trag cât mai bine brazda, pentru că din brazda aceea vor ieşi
mai târziu recoltele care vor hrăni nişte oameni;
.... dacă as fi
fost gunoier, să adun bine gunoiul, pentru că el strică frumuseţea Ţării;
... dacă aş fi
fost medic, să tratez cu conştiinciozitate pacienţii şi să fac tot ce-mi stă în
putinţă pentru sănătatea lor;
... dacă aş fi
fost dascăl, să mă străduiesc să sădesc în inimile elevilor mei dragostea de
învăţătură şi de frumos, conştientă fiind că aceştia sunt viitorii cetăţeni pe
mâinile cărora va ajunge Ţara într-o zi;
... dacă aş fi
fost poliţist sau judecător, să aplic legea corect şi în mod egal;
... dacă aş fi
fost grădinar, să mă străduiesc ca florile plantate de mine să fie cât mai
frumoase;
... dacă aş fi
fost guvernant, să fac tot ce depinde de mine pentru binele Ţării şi să nu
permint, sub nicio formă, să i se facă rău;
... dacă aş fi
fost în comisii şi comitete, în postura de a da verdicte, să iau deciziile pe
criterii corecte, refuzând din start fie şi numai gândul la şpagă, pile şi
favoritisme;
... dacă aş fi
fost om de cultură, să promovez cultura, nu incultura, dând peste nas
impostorilor;
... dacă aş fi
fost vânzător, să nu înşel la cântar, să dau restul corect şi, dacă nu risc
să-mi scrântesc vreun muşchi, să-i zâmbesc clientului;
... şi chiar dacă
n-aş fi fost nimic, ca simplu cetăţean al Ţării mele, când mă împiedic de-o
hârtie pe stradă sau într-o instituţie, să mă aplec s-o ridic, chiar dacă n-am
aruncat-o eu; când am de-a face cu străini, să nu uit că acolo, atunci, eu nu
mă reprezint doar pe mine, ci şi pe Ţara mea;
... ca părinte,
să-mi educ copilul în sensul celor de mai sus.
Şi lista ar putea
continua la fel pe nenumărate pagini. Sunt doar câteva exemple. Dacă nu mă
străduiesc să-mi fac datoria în mod constant acolo unde mă aflu, astfel încât
să nu aduc atingere în niciun fel Ţării mele şi poporului român, pot să-mi agăţ de gât oricâte steaguri, să
răcnesc oricâte cântece patriotice şi să ţin oricât de multe discursuri
sforăitoare, să fac oricâte pomeni cu fasole şi cârnaţi, tot nu mă voi putea
numi patriot. Sigur, poate e greu să le respectăm pe toate şi mereu. Dar măcar
putem încerca! Sau dacă nu, să avem măcar decenţa să nu ne mai pozăm cu steagul
Patriei!
Slobozia, 01 Decembrie 2014
1) Versurile sunt preluate din
imnul României, "Deşteaptă-te, române!" (Andrei Mureşan)
Imaginea este preluată de pe
site-ul "Securitatea României"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu