Dă-ne, Doamne, „agitaţia noastră”, cea de toate zilele !...

Autor: Ieromonah Hrisostom Filipescu

Frunze ruginite ce încă mai cad... Frig, aglomeraţie, semafoare. Din loc în loc, drumuri deviate, reparaţii, indicatoare. O damă se rujează în maşină în timp ce stă la stop. Un alt domn îşi schimbă cămaşa, tot în maşină. Semaforul încă e roşu. Cineva trimite sms-uri. Un căţel dă din coadă şi scoate limba mare-mare într-o altă maşină. Un bebeluş stă încorsetat în scaunul său special. O bătrână păşeşte încet pe trecerea de pietoni, agăţată de un baston. Chipuri încruntate, buze ce murmură a ... rugăciune. Într-un colţ al străzii zace tăcută o altă biserică bătrână, deschisă. Unii o văd cu coada ochiului şi îşi fac în grabă cruce cu limba în cerul gurii. Mulţi se prefac că nu o văd. Şi ea se roagă pentru toţi, până la sfârşit, e fidelă...

Tramvaiul şerpuieşte drumul cotidian şi ne înveşmântează auzul cu alte graiuri ascuţite, grave chiar. Ţipete. Câinii maidanezi privesc lung trecătorii. Un cerşetor cere milă prin ochi de porumbel. Cineva îşi şterge nasul cu dosul palmei pentru că nu are batistă, un altul scuipă ce nu trebuie scuipat. O femeie tuşeşte sec şi mult. Telefoanele mobilele sună. Oamenii cumpără ziare şi pâine proaspătă. Înjurături. Gânduri balcanice, merge aşa. Tinerii se provoacă la glume nesărate. Studenţii aleargă grăbiţi la cursuri şi seminarii şi visează. Ochii mai au încă luminiţe. Birocraţia îşi urmează circuitul. Totul funcţionează. Roboţeii sunt la locurile lor şi execută toate comenzile ce le-au învăţat.

Hristos priveşte blând şi îi curge o lacrimă... Oare cine I-o mai şterge ?! Da, potirul... O maică se roagă... În Catedrală, un preot spovedeşte. Mă doare durerea!

Sunt în Cetatea Moldovei, exist, sunt viu ! Ahh, Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea mult milostivă împrăştie şi astăzi Oxigen, şi mâine... şi poimâine... până la buza mormântului !...

Ieromonah Hrisostom Filipescu

Egumenul Schitului „Sf.Maria Magdalena” Ţibucani

http://schitulsfmariamagdalena.blogspot.ro/