Atât de puțin ne trebuie uneori,
atât de puțin ca sufletului să-i crească aripi?
E de ajuns o zambilă roz
din mâna ta dreaptă,
din inima ta stângă?
Am vrut să-ți sărut mâna, dar m-am oprit,
căci inima aș fi vrut să-ți sărut!
Dar nu mi-am dat voie nici asta s-o fac,
gândind că la inimă se-ajunge numai prin bisturiu.
Ce mi-a rămas, așadar?
Am strâns florile la piept,
am sărutat zambila roz
- din mâna ta dreaptă, din inima ta stângă -
și am rugat-o să mă învețe secretul
prin care se poate ajunge la inimă, fără bisturiu.
Zambila tace, pe noptieră,
încercând să mă-nvețe mesajul tăcerii,
spunându-mi, parcă: La inimă se ajunge tăcând…
Dar eu n-am învățat, încă n-am dobândit
secretul zambilei roz.
Mă iartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu