Metanie - Radu Gyr

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Și din lacrimă velință
Pentr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Și din fiecare rană

O cădelniţă pe cer;

Şi din orișice dezastru
Sau crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Și un zâmbet înţelept.