Jurnal Florentin - ziua 1, 19 august 2021

 Jurnal Roman - ziua 3

Jurnal Roman - ziua 2 

Jurnal Roman - ziua 1 

 

          Florența la pas

 

          Măcar o dată în viață trebuie să vezi Florența (Firenze, în italiană), capitala regiunii Toscana și a provinciei Florența. Orașul aflat pe râul Arno este renumit pentru importanța sa în Evul Mediu și în Renaștere, mai cu seamă pentru arta și arhitectura sa. Fiind locul de naștere al Renașterii italiene, aflat multă vreme sub coducerea familiei Medici, a fost și capitală a Regatului Italiei între anii 1865 și 1870. Este, de asemenea, locul de naștere al multor personalități artistice ale vremii, iar majoritatea poeților și scriitorilor italieni au legătură cu acest oraș unic atât prin contribuția sa culturală, cât și comercială la istoria lumii. Este Casa Familei de Medici, una dintre cele mai importante familii nobiliare italiene, iar Lorenzo de Medici a fost considerat un geniu politic și cultural al Italiei secolului al XV-lea. Această familie a dat și doi Papi: Leo X și Clement VII. Florentinii au reinventat banii - sub forma florinului de aur - și au finanțat dezvoltarea industriei în toată Europa.

          Sunt doar câteva dintre motivele pentru care mi-am dorit să văd Florența mai mult decât Roma sau Veneția. Și parcurgând Florența la pas, am putut constata ceea ce se spune, anume că este un oraș foarte bine conservat din punct de vedere arhitectonic, toată splendoarea de odinioară înfățișându-se ochilor privitorilor. Este, de asemenea, un oraș foarte curat (spre deosebire de Roma) și extrem de elegant. De-a lungul străduțelor înguste și umbrite, n-ai să vezi magazine și tarabe de prost gust, ci doar magazine elegante, multe purtând amprenta unor firme renumite în lume. Aș zice chiar că este un oraș de lux, ceea ce se simte și la prețurile practicate oriunde (chiar și la mâncare, unde prețurile sunt aproape duble față de Roma). Însă așa a fost de când lumea: boieria costă!

          Am sperat să facem un tur ghidat cu autobuzul (ca și la Roma) în regim Hip-Hop (cobori, te urci și tot așa), doar că florentinii au altă idee despre acest gen de tururi, anume ai autobuz la oră fixă și dacă l-ai pierdut, pa, pa!, adică ai pierdut și turul și banii (nu puțini!). Asta a fost dezamăgirea majoră la Florența, dar, până la urmă, ne-am pus tălpile la treabă (că tot erau bătătorite de atâta umblat) și ne-am putut bucura de splendoarea florentină din centrul orașului, de pe Ponte Vecchio, sau admirând din exterior grandioasa Basilică Santa Maria Fiore. N-am văzut o biserică mai uriașă, iar coada la care se stătea pentru vizitare îi dădea ocol de câteva ori, drept care am zis „pas”, deși tare mult mi-ar fi plăcut să o văd și la interior. Atât pentru Roma, cât și pentru Florența și Veneția cu insulele aferente, e nevoie de câteva zile bune (dacă nu chiar săptămâni) pentru fiecare, pentru a te putea bucura de tot ceea ce au de arătat. Coada la intrare în Galeriile Uffizi era, de asemenea, uriașă, iar biletele deja vândute, astfel încât am amânat vizitarea pentru ziua următoare a șederii în Florența (când chiar am reușit să intrăm fără multă așteptare). Dar este un lucru îmbucurător, să vezi atâția doritori de artă!

          În fine, după ce ne-am săturat de admirat și plimbat, am luat masa la „Le Cavallino”, unde, pe lângă consumația făcută, trebuia să plătești și hârtia care ți se punea sub farfurie pe post de suport sau față de masă (3 euro bucata! Pe asta n-o mai auzisem), ceea ce ne confirmă faptul că florentinii știu să facă și în zilele noastre comerț avantajos (pentru ei). Bine că nu ne-au pus să plătim și potcoavele lui le cavallino!

          Ne-am reîntors la Pippo, pe care l-am rugat să ne cheme un taxi pentru autogara din care aveam să plecăm la Veneția. Pippo nu știe boabă de engleză, noroc cu cele două boabe ale mele de italiană și cu universala limbă gimnastică. A protestat când a auzit de taxi, că e foarte scump (el nu știa ce știam noi, că aflaserăm asta de seara) și, după ce s-a gândit vreo două minute, ne-a oferit soluția: un prieten al lui pe care l-a chemat și ne-a dus (gratis!, deși eram dispuși să plătim) unde aveam interesul. Pippo avea doar motoretă, că mașina îi rămăsese la ex-moglia (fosta nevastă), altfel ne-ar fi dus el. Deși casa lui (de fapt un apartament, listat pe booking - culmea!) era departe de condițiile civilizate de cazare și confort, Pippo e un personaj simpatic, foarte amabil și cald, ceea ce, de multe ori, face cât tot confortul din lume. Mi s-a părut un aiurit, fire boemă și chiar artistică. Îmi pare rău că am uitat să-l întreb cine pictase tablourile care se încadrau mai degrabă la artă modernă, cu care pereții săi erau tapetați. Nu m-aș fi mirat să fi fost chiar el artistul.

          În fine, Florența - Venezia, din nou cu FlixBus, și cazare la AO Hotel Venezia Mestre 2, excelentă, și nu doar pentru că veneam din „muzeul de artă Filippină” al lui signor Pippo (Filippo). 

 

Florentina Loredana Dalian

          Florența/ Venezia, 19 august/  Slobozia, 31 august 2021

 

 

Jurnal Roman - ziua a 3-a, 18 august 2021

 Jurnal Roman - ziua a 2-a

Jurnal Roman - ziua 1 

          Roma - Villa Borghese Gardens; Muzeul de Artă Modernă

          A treia zi la Roma am alocat-o vizitării Grădinilor Villa Borghese, un complex alcătuit dintr-un parc imens și deosebit de frumos, cu arbori seculari și păsări măiastre și neobosite. Existau, în interior, câteva muzee, un teatru, printre care te puteai plimba fie la pas (cum am și făcut), fie cu trenulețul sau cu un vehicul care se acționează prin pedale. Un farmec aparte îl adăuga locului un lac (se pot face plimbări cu barca), pe care se răsfață, sub privirile vizitatorilor, diferite păsări (chiar și gâște!), dar și broaște țestoase, mișunând între apă și pietrele pe care se zvântau la soare.

          Aleea care m-a încântat cel mai mult a fost cea dedicată scriitorilor, unde am întâlnit câteva statui reprezentative (din păcate, niciun român printre ei! Sau, mă rog, dacă mă pot considera și eu scriitor, puteam spune că a fost și ... o româncă). Așadar, imaginați-vă o natură aproximativ vie cu scriitoare vie plimbându-se printre scriitori morți (doar la propriu, că altfel, ei au rămas „vii” prin operele lor, ceea ce nu știm dacă se va întâmpla și cu scriitoarea în viață, peste mai multă vreme). I-am salutat, cu plecăciune, pe „greii” ruși Pușkin și Gogol, dar și pe Sienkiewicz, autorul romanului „Quo Vadis?”, un poet arab, unul persan, precum și unii din Azerbaijan și Muntenegru. Nu știu pe ce criteriu au fost selectați, însă m-am bucurat de „compania” acestora. Concluzia e clară: În literatură, unii stau pe soclu, alții, la baza lui. Dar mai e vreme pentru ascensiune.

          Înturcât biletele la Galeriile Borghese erau vândute (o acțiune înțeleaptă ar fi să cumperi dinainte bilete online), am vizitat Muzeul de Artă Modernă, aflat undeva la periferia parcului. Muzeul este interesant și chiar merită vizitat. Câteva sculpturi extrem de sugestive tronau printre tablouri ale unor pictori celebri sau mai puțin celebri. Ici, colo, câte „un” Cezanne, Claude Monet, Degas, Rodin, Modigliani, aveau să constituie doar preambulul unei expoziții mult mai bogată în nume mari, vizitată ulterior la Florența.

          Puțin cam obositoare plimbarea aceasta, dar a meritat. Aveam să ne odihnim seara în autobuzul FlixBus care ne-a transportat de la Roma la Florența, în condiții civilizate, cu tot confortul. Aveam să aflăm și cât de scumpă e viața la Florența, începând cu taxiul care ne-a perceput un preț ridicol de mare (taxă de noapte, signora!) și, în cele din urmă, cazarea la Pippo House (Signor Filippo), în zona Scandicci. Condițiile de cazare - destul de dezamăgitoare, dar signor Pippo avea să-și spele păcatele a doua zi, printr-un gest frumos, drept care l-am iertat de recenzia negativă. Dezamăgirile în Florența nu se vor termina aici, dar asta mâine!

 

Florentina Loredana Dalian

Roma/ Firenze, 18 august/ Slobozia, 30 august 2021

 

Jurnal Roman - ziua a 2-a, 17 august 2021

  Jurnal Roman - ziua 1

          Roma, Italia - tur la pas; întâlnire cu un scriitor român

 

 

          Din turul ghidat, cu Big-Bus, început în ziua anterioară, mai aveam de „cheltuit” și astăzi, până la ora 15. Dar - surpriză! - aflăm în stația „Termini” că Big-Bus nu lucrează marțea. Iau partea bună și îmi spun că de-abia voi vedea Roma la pas, că tot aveam așa un chef. Am vrut și-am avut, mi-a ieșit pe nas, mai bine zis pe tălpi, am mers de mi s-au făcut bătături în talpă, de abia mai călcam. Asta ca să nu mai spun de temperatura atmosferică sărind de 35 grade Celsius, la care se adaugă - bonus! - umiditatea foarte ridicată. Dar, oricum ar fi, când te-ai dus, te-ai dus să te duci, nu să stai la umbră într-un hamac. Așadar, purcedem. Nu înainte de a face recomandarea („Tot pățitu-i priceput!”) de a vizita Roma de preferință în alt anotimp, pe de o parte din pricina climei, pe de alta, pentru că ar fi de preferat mai puțină aglomerație (Deși, la capitolul aglomerație, lucrurile nu au stat chiar rău, având în vedere că umbra pandemiei încă își face simțită prezența. Umbră am zis?)

          Basilica Santa Maria Maggiore nu putea fi vizitată, dar am admirat-o din exterior. Pe treptele de la intrare, erau mulțime de porumbei și pescăruși, așezați într-o ierarhie interesantă: pescărușii toți - pe treptele superioare, porumbeii - pe cele inferioare. O ierarhie (autoimpusă, pesemne) respectată cu strictețe, niciun porumbel nu se credea pescăruș! Oamenii se mai cred ba una, ba alta, și se mai așază pe trepte greșite.

          Următorul obiectiv: Colosseumul - monument istoric și poate cel mai vizitat monument turistic din Italia, listat între cele șapte minuni ale lumii. Numit inițial Amphiteatrum Flavius (după dinastia care l-a construit în jurul anilor 70-80 d.H.), se estimează că ar fi putut găzdui între 50.000 și 80.000 de spectatori, fiind folosit, pe vremea Imperiului Roman, la lupte cu gladiatori (tembelă distracție!), execuții, dar și la reprezentarea dramelor bazate pe mitologia clasică. Ulterior, a căpătat și alte întrebuințări. N-am răbdare să stau la coada imensă pentru a putea pătrunde în interior, dar se vede destul de bine și de afară, dacă îi dai roată. Ceea ce am și făcut. În timpul acestui „pelerinaj”, un african pe nume Abu mă abordează cu un zâmbet comercial și-mi spune că semăn cu bunică-sa. Mișto! Drept care m-am pricopsit cu două brățări cu elefanți, oferite - chipurile - cadou. Halal pricopseală, că Abu mă taxează cu 2 euro (inițial voia 10) pentru onoarea ce mi-a făcut-o comparându-mă cu o babă șleampătă africană. Complimentele costă, deh!

          În Piața Venezia, admirăm de sus Forumul Roman (Forum Romanum sau Forum Magnum) care a fost principala piață publică din Roma, centrul civilizației romane și fundalul multor evenimente istorice, iar acum este muzeu în aer liber. Mi-a semănat cu un sit arheologic, în care încă se mai lucrează pentru a decoperi vestigii. Desigur, celebra Columnă a lui Traian nu putea rămâne nemarcată pe acest traseu. Din păcate, sculpturile basoreliefului exterior nu pot fi prea bine vizualizate, întrucât este împrejmuită de un gard și nu te poți apropia foarte mult. Foarte aproape se află grandiosul monument al lui Vittorio Emanuele al II-lea sau Altarul Patriei, dedicat independenței italiene. Monumentul are o înălțime de aproximativ 70 de metri, este foarte frumos, cu basoreliefuri și statui impresionante, iar la bază se află Mormântul Soldatului  Necunoscut, unde se face de strajă și arde permanent o flacără. Pe exterior, se află un lift, cu ajutorul căruia se urcă pentru a te bucura de panorama Romei. Ceea ce am și făcut. Spre surprinderea mea, legitimația de jurnalist mi-a asigurat accesul gratuit (eu știam numai de muzee; asta în condițiile în care, la anumite muzee din România mi s-a spus că au acces gratuit numai jurnaliștii aflați în delegație. Pe ochii voștri?! Puneți mâna și informați-vă! Jurnalisții se află mereu „în delegație”.) Așadar, am putut admira splenadoarea romană și de sus.

          În acest tur „per pedes”, am vizitat și Basilica Sant Ignatio, o splendoare și, bineînțeles, o imensitate (alta!). Pe cei care bombăne privind dimensiunile Catedralei Neamului din București, îi sfătuiesc să viziteze cea mai mică biserică din Roma (sau chiar din Florența) și se va termina cu bombăneala.

          Pantheonul l-am văzut tot din exterior (coadă și iar coadă!), am trecut în grabă pe lângă Fontana di Trevi, lăsând îndeplinirea dorințelor pe altădată, căci aveam de ajuns la o întâlnire importantă, pe care o stabilisem din ziua anterioară. În centrul monumentalei fântâni baroce tronează Zeul Neptun, zeul mării, într-un car tras de doi căluți de mare. Se știe că la această fântână, lumea aruncă bănuți pentru îndeplinirea dorințelor. Din expunerea ghidului de la turul cu autobuzul, am aflat că se strâng anual de ordinul milioanelor de euro (mă, sunteți nebuni?!) care sunt colectați și folosiți în scopuri caritabile. Asta nu-i rău! O să sap și eu o fântână în fața blocului. Ia dorința, neamule!

          În sfârșit, ajungem și la întâlnirea cu românul (și romanul) Valeriu D.G. Barbu, scriitor și fondatorul Radio Vocativ, unde, de aproape un an, realizez și eu emisiunea „Ostrov Cultural”. Valeriu locuiește de mai mulți ani la Roma, pe care o știe aproape pe de rost. Nu ne cunoșteam, decât din mediul virtual, unde ne mai citeam reciproc și ne ascultam emisiunile. M-am bucurat că a acceptat să ne întâlnim, a fost o întâlnire frumoasă, în care s-au vorbit multe și de toate printre care, evident, și de-ale literaturii, de-ale radioului. Am aflat despre proiectele lui culturale, literare, despre activitatea Cenaclului de la Roma (pe care l-a înființat) și am primit cartea sa recent apărută - „Bă, țărane!”, din care am și citit ceva seara, la hotel (urmează s-o termin în tihna casei mele, dar nu știu când). Valeriu a ținut să ne ofere o masă pe gustul lui, la „Egipteanul”, unde chelnerul care ne-a servit era egiptean și vorbea românește, întrucât soția lui era româncă. Hotărâte neveste româncele astea, fac ce fac și-l învață pe bietul om limba țării lor!

          Atât pentru ziua a doua. Ar mai fi poate de spus că, la aproape toate intrările la obiective, inclusiv la monumentul Altare della Patria, se solicită Certificatul Verde Covid, conform reglementării intrate în vigoare la mijlocul lunii august.

 

Florentina Loredana Dalian

Roma, 17 august/  Slobozia, 29 august 2021