Parte de carte

Poveste din pandemie - 2

„Ai carte, ai parte”, așa zice un vechi proverb românesc, doar că nu spune și de ce anume ai parte. În ce mă privește, carte n-am prea avut, dar parte, ohooo, din plin! Acum am chiar parte de carte. Cum a venit ea pandemia peste liniștea noastră, de ne-a trimis copiii la școala on-line, adică fix în casele noastre, a trebuit să ma adaptez și eu cerințelor și noutăților zoom-iste, IT-iste, log-iste și alte iste.
Ai mei sunt în calsa a II-a și a V-a. Bine, măcar, c-am scăpat de oușoare și bastonașe, cu astea nu știu cum m-aș fi descurcat on-line. Cu prezența stau destul de bine, n-am întârziat până acum. Mai întâi îl loghez pe ăsta micu, apoi, cât el se cere la WC, de emoție, mă duc și fac prezența la a V-a. După care, ăștia încep să caște pe rupte, iar eu trebuie să suplinesc lipsa lor de atenție, să dau răspunsurile cuvenite, că doar n-o să rămânem repetenți taman la școala de acasă.
Dar îmi prinde bine, din ce în ce mai bine. M-am pus la punct cu metoda segmentelor, am învățat despre fotosinteză, să scriu după dictare și să citesc după monitor, am început fracțiile și îi mulțumesc lui Dumnezeu că încă n-am început fizica și chimia. Odată, doamna m-a certat că n-am știut să dau trei sinonime la cuvântul „pandemie”. Dar după ce s-a terminat lecția, m-am dus repede la dicționar și am aflat: epidemie, molimă, boleșniță în grup. Ăsta, ultimul, nu i-a plăcut doamnei când i l-am spus a doua zi, că a zis că are conotații sexuale. De parcă mie de sex îmi mai arde; de când a început pandemia, și mai ales școala on-line, visez numai poezii, regula de trei simplă (la aia complicată n-am ajuns), bătăliile lui Ștefan cel Mare și chiar pe mă-sa, așa cum ne-o descrie poetul.
La desen a fost mai greu, că, după ce că pe monitor se vede totul răsturnat, eu mai sunt și stângace, iar la talentul pe care-l am, profu a zis că puteam concura cu Picasso. Eu nu știu cine-i ăsta, o fi fost și el vreun părinte nefericit.
Pe la ora prânzului, ăștia încep să scheaune de foame, iar eu trebuie să-mi împart responsabilitățile între conștiința de mamă-bucătăreasă și de elevă studioasă. Că lor nici prin cap nu le-ar trece că ar putea să mă înlocuiască la cursuri.
Seara, când vine bărbati-miu acasă și-i întreabă pe ăștia mici ce-au mai învățat în ziua aceea la „școală”, râzgâiații răspund cu tupeu: „Întreab-o pe mama, că noi suntem obosiți.” Și, orice aș răspunde, tot îmi zice că mă invidiază că stau toată ziua acasă, „trai nineacă pe banii babacului”, adică ai lui, în timp ce el se chinuie off-line să câștige pâinea familiei.
Dacă mai ține mult școala asta on-line, cred c-am să-mi dau și doctoratul.

Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 15 octombrie 2020

Poza asta în care mimez gândirea e realizată de Cristian Shuka&Mirela Urse (2013)