Aici,
timpul trece mai încet,
păsările
își încep concertul în crucea nopții,
nici
greierii n-au nicio grabă,
iar
luna domnește pe turla bisericii.
Eu
mai aduc uneori ploaia târziului de mai
și
dacă tac, e numai pentru a-ți asculta gândul nerostit:
Aș trăi cu tine o mie
de ani și treizecișișase de ore.
Aici
mai mereu se face târziu,
apoi
se face devreme.
Ferice
de stejarul care-ți veghează risipirile!
Florentina Loredana
DALIAN
Slobozia,
9 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu