Ostrov 29

Noi chiar am îndrăgit cândva

același fir al ierbii, praful drumurilor,

același răsărit, mereu alte apusuri.

Noi chiar am iubit aceeași oameni,

o mână de tristeți,

alta de bucurii;

ne-am amăgit cu un destin iluzoriu,

cu fericirea hărăzită numai zeilor,

am băut nectarul din cupe de aur.

Din dulceața lui a rămas gustul amar al zădărniciei,

roșul macilor în lanul de grău,

moara de vânt rămasă din alt timp.

Din Timpul care macină resturi ale unui cândva.

Suntem la fel,

dar între noi - mori de vânt.

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 21 iunie 2017