Pe
ostrovu-acesta, coboară uneori
Însuși
Dumnezeu, să mai ia pulsul lumii
din
foșnetul vreunei frunze strivite,
din
mersul nehotărât al vreunui melc...
Din
ostrovu-acesta, Apostolul Pavel
își
mai face uneori drum spre Damasc,
Sfântul
Petru se tânguiește
după
al treilea cântat al cocoșilor,
Maria-Magdalena
varsă lacrimi amare,
că
L-au luat pe Domnul ei...
Pe
ostrovu-acesta, bătrânii arbori dau mărturie
că
nu-i nimic nou sub soare.
Nici
drumul, nici tânguitul, nici lacrima...
nici
măcar această iubire interzisă.
Florentina Loredana Dalian
Slobozia,
22 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu