„Am poftă să vorbesc, Condrate. Eu am fost cineva, Condrate, un spirit înalt, și m-am pierdut pe-aici printre voi. Cât am trăit - cum am trăit - n-am avut cu cine vorbi în satul ăsta. Izolat cum eram, începusem să vorbesc noaptea în vis. Mă culcam, adormeam adânc și, pe la miezul nopții, visam cu glas tare.” (Ștefan Bănulescu, „Mistreții erau blânzi”, fragment)
Astăzi sunt 18 ani de la plecarea în veșnicie a scriitorului ialomițean (din comuna Făcăieni) Ștefan Bănulescu (8 septembrie 1926 - 25 mai 1998). Este unul dintre scriitorii mei de suflet, alături de Panait Istrati, Gala Galaction și Vasile Voiculescu.
Una dintre cele mai superbe scrieri din literatura română este nuvela sa „Mistreții erau blânzi”. Dar toate prozele din „Iarna bărbaților” (și nu numai) sunt ca un balsam pe suflet. În „Dropia”, pomenește de neamul lui Dănilă, chestie care m-a lăsat cu o întrebare, căci nu știu dacă numele folosit este real sau inventat. Dacă ar fi real, atunci m-aș întreba în ce măsură „neamul lui Dănilă” e neamul bunicului patern al fiului meu, care se numește Dănilă și este din Făcăieni. În „Vară și viscol” menționează satul Maltezi (destul de aproape de Făcăieni), pe unde ne scriitoricim și noi, helișii, pe la stâna lui Florin Ciocea. Desigur, faptul că citești despre locuri cunoscute aduce un plus de bucurie lecturii.
În martie 2013, când scriitoarea Ileana Vulpescu și-a lansat o carte la Slobozia, a fost întrebată dacă l-a cunoscut. Doamna Vulpescu își amintea despre el ca despre un om foarte discret și de un rafinament intelectual deosebit.
Acum vreo doi ani, am cumpărat de la editura „Doxologia” un CD cu niște înregistrări-document care conțin vocea scriitorului. Prima este o introducere a lui Grigore Ilisei, cel care a realizat un interviu cu Ștefan Bănulescu, a doua este interviul propriu-zis (o încântare să-l asculți povestind despre copilăria lui, despre cum a fentat la probele eliminatori de la examenul de la liceul militar, pentru că nu voia să-l urmeze și despre multe altele), iar a treia parte conține câteva texte în lectura autorului. Mi-am permis să le redau mai jos, spre bucuria admiratorilor acestei mari personalități ialomițene. Interviul constituie o adevărată lecție de viață despre calea spre împlinire a unui copil plecat dintr-o familie numeroasă de 11 frați, dintr-un sat dunărean, și ajuns „cineva” în capitala țării. Dumnezeu să-l odihnească!
O voce pentru fonoteca de aur (introducere Grigore Ilisei)
O lungă spovedanie (interviu)
Ștefan Bănulescu - lectură din creație proprie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu