Apa vie

Ți-a fost și Ție sete, când erai Om,

cerând femeii din alt neam,

ca un drumeț obosit, trecând spre Galileea:

„Dă-mi să beau!”

Tu, Doamne, izvor de apă vie

din care cine bea, nu mai însetează,

Tu ai cerut de la noi apă?!

Noi Ți-am dat oțet,

Ți-am servit o Golgotă

și-o coroană de spini;

noi n-am crescut de ajuns

și tot ne mai vine să Te-ntrebăm,

precum, atunci, samarineanca:

„De unde, Doamne, dar, apa cea vie,

când nici găleată nu ai,

iar fântâna este adâncă?”

Slobozia, 05 mai 2016