Cărări malteziene

Jurnal de risipită, Maltezi, 07 mai 2016

Sâmbătă, 07 mai 2016. O vreme splendidă, cum n-a mai fost de la Paști. Numai bună de ieșit la plimbare. Evident, cu rost. Mergem, Gheorghe Dobre și cu mine, la Maltezi, unde, la Căminul Cultural, Biblioteca Stelnica, destoinic condusă de doamna bibliotecar Ionelia Șerban, căreia îi mulțumim pentru invitație, a organizat o întâlnire cu scriitori, omagiindu-și patronul spiritual: regretatul Ion Ghelu Destelnica (94 de ani de la naștere). Despre această personalitate culturală și fiii săi am scris, cândva, aici.

          Coborâm pe o vale frumoasă, de unde se vede în toată splendoarea Brațul Borcea al Dunării. Au ele, satele acestea de la Dunăre, o poezie aparte. O poezie pe care o regăsești chiar și în frunzele copacilor, în cerul de deasupra, în oameni. Doamna bibliotecar ne întâmpină ca o gazdă primitoare. Dar înainte, chiar în fața Căminului Cultural, ne primește Radu Bogdan Ghelu, fiul cel mic, ăla de-a scăpat nemâncat de lup. Întreb de Horia. Dar el stă deasupra lumii acesteia, vreau să spun cățărat pe schele, are picturi importante de făcut prin cea capitală. Ne întâlnim și cu alți cunoscuți: doamna director Mihaela Racovițeanu, scriitorii Ilie Comănița, Florin Ciocea (de-al locului), feteștenii Constantin Gornea, Radu Munteanu și Mircea Dumitrescu. Ni se alătură, de pe alte meleaguri, Florin Dochia (Câmpina) și Firiță Carp (București). O prezență onorantă, scriitorul Valentin Vișinescu, specializat în monografii, fiu al satului, stabilit de multă vreme la Turda. La cei 85 de ani, pe care nu-i arată, a străbătut atâta cale, pentru a fi prezent împreună cu ai săi și pentru a-și lansa cartea-monografie: „Amintiri din Bărăgan”. Are în jur de 100 de cărți publicate și încă planuri. Dumnezeu să-i ajute! Expoziție de pictură Doinița Gornea și „Lemnele Dunării” - Nelu Gornea. Copii foarte talentați din clasele a III-a și a V-a, îndrumați de doamnele Gabriela Vișoiu și Loredana Oprea, interpretează o scenetă din creația lui Ion Ghelu Destelnica. Apoi au loc lansările de cărți și momentul muzical-poetic susținut de Mădălina Mantu (muzică) și Mihăiță Macoveanu (poezie). La eveniment a fost prezent, de la început până la sfârșit și domnul Primar care nu mai e primar, care a ajutat mult comuna Stelnica să se ridice, sprijinind cu fiecare ocazie mai ales proiectele culturale, conștient fiind că oamenilor nu trebuie să le dai numai pâine și circ, ci și (sau mai ales) hrană spirituală adevărată. Mi-a plăcut cum a vorbit, mi-a plăcut cum privea, direct, fără priviri într-o parte, discursul său ieșind oarecum din tiparele celor pe care le tot auzim. 

          În pauze, mai ies pe afară, vremea îmi dă ghes. Mă împrietenesc cu niște copii care se jucau frumos. Adică așa cum ar trebui să se joace copiii: zburdând, bătând mingea și maidanul. Nu știu când se strâng atâția în jurul meu. Le propun o plimbare pe șosea și mă însoțesc bucuroși. Ne plimbăm încolo și-ncoace, admirăm biserica, unde ei se duc uneori, după cum mi-au spus. Îmi povestesc de-ale lor. La Maltezi, înnebuniseră salcâmii. N-apuc să zic „ce flori frumoase!”, că trei prichindei sar șanțul și se întind la crengi. Unul de vreo cinci ani mă întreabă dacă am copii. Le spun că da, am și eu unul. Mă chestionează, ce și cum, câți ani are, unde e, ce face. Le satisfac curiozitatea cu lux de amănunte și numai ce-l aud pe cel care mă interoga: „Eu am trei copii.” Bravo, mă! O fetiță ceva mai mare îmi traduce: „Vrea să spună că ei sunt trei frați. Iar ei sunt nouă.”, îmi arată spre un altul. Au vrut cărți, fapt care m-a surprins. Le-am dat cărți, chiar dacă poate nu erau de mintea lor. O fetiță se lăuda la toți că mă are în poză.  La plecare, n-am scăpat până nu i-am plimbat cu mașina o bucată de drum. 

           La Florin, lume multă, comme d'habitude, câini, găini, pisici, bibilici și nelipsitul Marinică, celebritate de Maltezi. Am constatat că e cunoscut și pe facebook, oamenii spun, fiecare ce știe despre el, unii din văzute, alții din auzite. Bravo, Marinică! Te-am făcut personaj literar și-acum mă întreci în celebritate. Pentru detalii picante: Marinici, Loredane și alte Dalile. Ne plimbăm, culegem pelin, râdem, glumin, dar, evident, și recităm. Stână, stână, dar poezia e nelipsită. Ne recită Florin Dochia, Ilie Comănița, Iulia ne cântă, zic și eu ceva din amintiri. Florin ne dă „Revista nouă” și „Urmuz”, Firiță Carp revista „Detectiv literar”, Gheorghe Dobre împarte „Helis”-ul. Adică fiecare oferă copiii săi literari. Când ne-am „încins” mai bine cu poezia, a trebuit să plecăm. Se lăsase de-a binelea seara, norii stăteau adunați peste Maltezi. S-au răzbunat mai încolo, spre Slobozia, unde cam turna. Sau, cum zis-a Topârceanu:

„În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!”

Slobozia, 09 mai 2016