Valsul unei zile
de toamnă
se plimbă prin
inimă;
Pe luciul apei
se văd vapoare plutind,
ducând cu ele
promisiunea altor lumi,
muzica iluzorie
a depărtărilor.
Întorci fila
cărţii,
sunetul ei îţi
aduce, ca o părere,
foşnetul frunzelor
sau al unui veşmânt.
Citeşti primul
rând: „Orologiul din turn bătuse de douăsprezece noaptea”,
închizi cartea,
o aşezi alături,
tragi cortina
peste osteneala zilei, peste aşteptări…
Pesemne şi mâine
va mai fi o zi.
Slobozia, 12,13 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu