E vremea
frunzelor căzute,
lipite de inima
pământului
de ploaia
revărsată fără oprire;
au fost culeși
toți strugurii, toate nucile
porumbul - și el
a mai rămas o
gutuie în pom,
martoră a încă
unui an
care te-a purtat
pe cărările tale.
Ostrovu-acesta
pare obosit
de stridențele
acestei toamne
ca un inel prea
sclipitor...
Slobozia, 11 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu