De parcă n-ar fi de-ajuns

Va trece şi vara aceasta încă neivită,

îşi va plimba zilele, nopţile

fără zborul vreunui flutur,

fără mireasma reginei-nopţii;

va trece şi ea, nu-i nimic...

la fel ca şi-n alte veri îţi vei spune

că totul este OK (OK, nu KO),

îţi vei putea imagina magia unui apus,

misterul soarelui crescând din mare;

regizorul spune că e mai şic să-l priveşti

de pe puntea superioară a unui ferry-boat

pe Marea Egee sau pe apele Bosforului

(aici regizorul n-are pretenţii).

Bărbatul acela înalt, brunet,

abia trecut de prima tinereţe,

apare şi el în cadru - dar numai puţin,

atâta cât să crăpi de ciudă că nu-l poţi atinge

(aici regizorul e chiar vehement);

apoi fuge pe la alte ocupaţii,

el fuge mereu

vine, se duce, seduce...

de parcă n-ar fi de-ajuns

frumuseţea acestei lumi durând ca o rană...

Slobozia, 06 mai 2015