Mariko-san

Azi, curierul mi-a adus un colet de la Ambasada Japoniei. Mai întâi, am crezut că-i o greşeală, apoi mi-am amintit că îmi scrisese, nu demult, domnul Nobumitsu Takamatsu, Ataşat Cultural al Ambasadei Japoniei la Bucureşti, să mă felicite pentru rezultatul obţinut la Concursul Japonia-UE de anul acesta şi să mă anunţe că, în curând, voi primi nişte cadouri simbolice din oraşul Matsuyama, presupus a fi cel în care s-a "născut" haiku-ul modern. Desfăcând coletul, printre alte suveniruri frumoase, am găsit şi această păpuşică. Nu ştiu cum o cheamă, prospectul care o însoţeşte e numai în japoneză, aşa că am "botezat-o" Mariko-san, după personajul din "Shogun", cartea lui James Clavel. Mariko-san era o japoneză creştină, într-un fel şi ea o legătură între Japonia şi Europa, fiind tălmaci şi ajutând cele două naţii să se înţeleagă, dar şi femeia de care englezul aterizat în Japonia se îndrăgosteşte în cele din urmă. Mariko-san a mea nu-i decât o păpuşă. Dar una de care m-am bucurat. N-am mai primit păpuşi din copilărie :)