Florentina Loredana Dalian

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Te aştept; intră! - de Vasile Voiculescu



Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!...

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;

Am cruţat-o... şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:

Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plange că oboseşte-ndată:

Inimă far de rost, inimă răsfăţată.

Credeam ca aşa trebuie: poeţii

Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane şi nazuri,

Stă numai de dragoste, imi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apucă atacuri,

Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.

Numai singur Tu de-acum poţi... Te aştept.

Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.



(Vasile Voiculescu, duminică, 4 noiembrie 1956)

Imagine preluată de pe internet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu