Într-un alt mâine

Până mai ieri, ploua cu trandafiri,

azi doar vreo frunză îngălbenită

se mai conformează legii gravitaţiei.

Trecătorii îşi surâd convenţional,

ca la o paradă de suflete.

Toamna aceasta se poartă sufletul

ca accesoriu asortat cu nimic;

unii parcă şi l-ar căra în spate, ca pe o raniţă.

Toamna aceasta se poartă zâmbetele convenţionale

şi inima la rever.

Când privesc răsăritul,

aceeaşi trecători văd soarele cum apune.

Ne grăbim, ne grăbim

către o nouă zi a unei existenţe

pe care n-avem timp, n-avem timp

s-o mai şi trăim.

În alergarea asta bezmetică nu mai e timp,

nu mai e timp să ne oprim

să observăm cum viaţa se tot scurtează

ca o rochie lungă de bal

transformată în minijupă.

Nu e timp nici,

nu e timp nici să iubim;

Am strâns într-un sertar (pe care n-avem timp să-l deschidem)

toate declaraţiile noastre de iubire

cărora le vom da drumul ca unor porumbei călători

într-un alt mâine…