În memoria Adrianei Marinescu (născută Dănilă)
Din clepsidra ta s-a scurs tot nisipul,
orele au încremenit,
timpul, acum, curge altfel.
Luminai discret ca o rază de lună,
te-ai stins la fel,
îmbrăţişându-i pe toţi
în oceanul generozităţii tale.
Aprind o candelă şi tac.
Ştiu, nu ne mai văzusem demult,
dar acesta-i un amănunt fără importanţă,
acum e târziu,
acel târziu al prea-târziului
şi lacrimile curg fără rost.
Există un fel de simţire
ce n-are nevoie de cuvinte.
tu m-ai iubit, ştiu asta,
ce nu ştiu e dacă şi tu
ai ştiut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu