Alb-Umor 2014

Festival Internaţional de literatură umoristică, fotografie şi caricatură,

30 mai-01 iunie 2014

Jurnal de risipită - 3

Dis de dimineaţă  la drum, cu epigramiştii buzoieni Florin Rotaru şi Mihai Sălcuţan. După indicaţiile preţioase ale domnului Sălcuţan şi cu priceperea-mi cunoscută, am reuşit să ratez prima scurtătură, unde domnii mă aşteptau precum lupul pe Scufiţa Roşie. Am nimerit-o pe a doua, totuşi. Am mers pe superba Vale a Buzăului. Scurt popas la casa de vacanţă din Ciuta, a lui Florin. Casa, nu ciuta. Am lăsat mâncarea câinilor şi ne-am aşternut din nou la drum.

Amicii noştri constănţeni – Norică şi Noni – care au pescuit-o şi pe Violeta Urdă din Bucureşti, s-au învârtit cu graţie în jurul unui ciolan cu fasole, ratând fără efort începerea festivităţii. Deschiderea festivalului a avut loc în Sala Unirii de la Cetate. Ne-au onorat cu prezenţa maestrul caricaturist Ştefan Popa Popa’s şi vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Alba.

Seara, la restaurant Cetate, epigramiştii s-au întrecut pe ei (şi pe noi, prozatorii). Florin şi Ion Diviza au tot plimbat muza de la unul la altul, descoperind, în final, că neserioasa a poposit în sânul lui Bâlici. Diviza i-a făcut sâc lui Florin că muza l-a părăsit. Acesta i-a replicat cam aşa (ultimele 2 versuri): „Că muza mea m-a părăsit/ Dar n-a făcut-o pentru tine.” Şi tot aşa. Dar cel mai bine las descrierea serii pe seama lui Ananie Gagniuc care ne-a surprins plăcut cu o şarjă umoristică.

ALB-UMOR  DESCHIS… LA ALBA (Ananie  GAGNIUC)

E sfârșit de mai, la Alba, în aniversar decor

S-au strâns, pentru-a cincea oară, corifeii în umor,

Scriitori din toată țara (e Unirea!), la un loc,

Să cinstească Festivalul, început la five o`clock.

Cu Popa’s, aflat în frunte și (mai slab ca el) Dorel,

Doamna Anghel dă semnalul scuturând un clopoțel,

Și… se termină începutul! Salutați… îmbrățișați…

După care, hai, afară!... Două ore-am fost plouați!

Seara, masă literară, cu vin alb și cu molan

(Că tăria e adusă de-un Oltean și-un Cățcăuan)

Ambii de o înălţime, amândoi sunt Alexandru

Dar, oricum, pe lângă dânşii, Emil Boc e băieţandru!

Se mănâncă pe tăcute și…deodată, ce să vezi?

Reapare doamna Anghel, cu trei-patru „albanezi”.

La-nceput, porniri timide, epigrame leșinate

Până la final, furtună!, un galop de sănătate!

A fost un duel pe cinste, dur, frenetic, furibund,

Cornel Udrea ia cuvântul...ca să-l dea celor din fund!

Se contrează, se spun bancuri, se fac șarje cu duiumul,

Doamna Elis își dă drumul…(pe toți cei care-s cu fumul!)

Oțărâtă, hotărâtă: - De fumați, vomit, atât!

Și ne spune epigrama că s-ar fi lărgit… La gât!

Moldovenilor, Rotaru le-o tot zice și le-o coace,

Toți în vervă, cu dueluri, numai Vali Slavu tace.

Iar atacă dur Diviza, lui Florin i-aduce-acuza

Că, deși este la premii, i-a plecat de-acasă muza!

Sare Larco – trei rondele, trei sonete, nu-și dă rând,

După alte trei minute, încă trei…”din când în când”.

Se vorbește de Socrate, de Platon, filozofie,

Iar Leonte desenează, face mutre…pe hârtie.

Henţulescu tot repetă c-a ieşit din puşcărie!

Sașa, înc-o parodie, Sălcuțan o glumă face,

Și, din când în când, iar Larco! Vali Slavu din nou tace!

Urdă e cu…Mereacre, Albu-n Alba iar se-nfipse,

Bâlici tace, Lică tace, Orășanu-i pe…elipse.

Loredana-i cu “Helis”, din nou critică Elis,

Numai Corbu stă pe gânduri, să vorbească nu-i decis.

Norea spune epigrame, o tărie bea Dorel,

Moisa e tăcut de fel, Larco…iar cu un rondel!

Spontan, Laur Ghiță-nscrie. Elis iese…(prea mult fum),

În sfârșit, Vali vorbește: - Am plecat, mă culc acum!

Se retrag toți în Cetate, patru-cinci mai vor un rând,

Vag, în noapte, se aude...Larco, tot din când în când!

Vasile Larco, Florin Rotaru, Violeta Urdă, FL, George Corbu

Sâmbătă, după dezbateri asupra destinului Uniunii Epigramiştilor şi a celor care o populează, a umorului, în general, am avut privilegiul extraordinar de a vizita Biblioteca Batthyaneum, o adevărată bijuterie, aş zice chiar fortăreaţă, având în vedere că accesul în interior este permis doar cu acordul special al Bibliotecii Naţionale. Biblioteca a fost înfiinţată în 1798, în clădirea fostei biserici trinitariene, la iniţiativa Episcopului romano-catolic Bathyany, fondul-tezaur fiind constituit din colecţia privată a acestuia, de 18000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. Nici n-am crezut că avem aşa ceva în ţară! Sumedenie de manuscrise vechi şi care mai de care mai interesante. Între toate acestea, tronează celebrul Codex Auraeus (Evangheliarul de la Lorsch, Germania). De fapt, la Alba Iulia, se află prima parte a acestuia, mai exact Evangheliile lui Matei şi Marcu, cealaltă jumătate (Evangheliile după Luca şi Ioan) aflându-se în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma. Noi am văzut o copie a jumătăţii din România (originalul se află tot aici, dar nu se arată oricui şi nu se umblă cu el oricum), adevărată bijuterie editorială. Doamna directoare (o persoană extrem de erudită şi multi-specializată) ne-a spus că originalul arată chiar mai fabulos. Documentarea minimă asupra acestui tezaur se poate face căutând pe internet sau direct pe site-ul Bibliotecii Naţionale. Doamna directoare a scos pentru noi o carte rară, foarte veche – „Oraţio Dominica”  - conţinând rugăciunea „Tatăl nostru” în 100 de limbi şi dialecte. Impresionant a fost şi muzeul, cu piese restaurate scoase din mormintele unor principi din Ardeal.

Cu George Corbu - Preşedintele UER

Cu Gheorghe Bâlici şi comandor (r) Ananie Gagniuc

Pe flancuri Al. Saşa şi Ion Diviza. Sub umbrela protectoare a lui Florin. Despre care cârtitorii au avut de comentat: că d-aia are succes la fete :)

Seara, am revenit în Sala Unirii pentru festivitatea de premiere. Cei doi vice-preşedinţi ai CJ Alba ne-au făcut onoarea de a acorda premiile, alături de membrii juriului: George Corbu şi Elis Râpeanu. Din juriu a mai făcut parte şi Preşedintele Filialei Alba a Uniunii Scriitorilor, domnul Aurel Pantea (absent de la eveniment, din motive obiective). La secţiunea de proză scurtă unde am participat, podiumul se prezintă astfel: I – Violeta Urdă (Bucureşti), II – F.L. Dalian (Slobozia), III – Ananie Gagniuc (Constanţa), premiul special al CJ – Nicolae Mereacre, Ialoveni, R. Moldova. La epigramă, premiul I nu s-a acordat, premiul II a revenit lui Florin Rotaru (Buzău), III – Laurenţiu Ghiţă (Bucureti) şi CJ Alba – Vasile Larco (Iaşi). S-au mai acordat premii la parodie, pentru volum, fotografie şi la caricatură (cu alt juriu, prezidat de Ştefan Popa Popa’s). În cadrul festivităţii de premiere, a avut loc şi recitalul laureaţilor. Momentele muzicale au fost asigurate (chitară-voce) de Daniel Avram. Seara – masa festivă, iar a doua zi plecarea (nu la fel de festivă). Seara, maestrul Leonte Năstase mi-a „făcut figura”. O figură pe care s-a străduit s-o facă mai tânără şi mai frumoasă.

Un incident simpatic în dimineaţa plecării: Florin, „ajutat” de mine, că am răspuns „da” când m-a întrebat dacă bagajul ăla e al meu (aveam şi eu unul, dar era altul), a înhăţat bagajul doamnei Elis, lăsând-o ulterior fără aer pentru câteva secunde. Noroc că ne-am prins la timp de confuzie, dar n-a lipsit mult să ajung cu bagajul ei acasă. Florin zice că aş fi fost mai câştigată, că atârna mai greu.

La întoarcere, am vizitat în Avrig palatul  Brukenthal, fostă reşedinţă de vară (devenită acum obiectiv  turistic, cu restaurant şi locuri de cazare), clădire frumoasă, înconjurată de o grădină superbă şi bine îngrijită. Apoi ne-am oprit iar la casa Rotaru (nu mai puţin splendidă, doar că la scară mai mică) unde Florin şi-a arătat măiestria culinară la grătar, iar eu şi domnul Sălcuţan măiestria la mâncat. Asta după ce băieţii avuseseră grijă să-mi pună un cârnat în braţe, în drum spre Ciuta, nu cumva să leşin de foame.

După ce m-au urcat în maşina personală şi mi-au dat indicaţiile de rigoare, Florin, cu stilul său ironic, m-a atenţionat că am voie să fac rondul doar de maximum zece ori. Când eşti cu umoriştii, trebuie să fii mereu în gardă, că nu ştii de unde vine săgeata. L-am iertat, pentru zacusca de ghebe producţie proprie şi licoarea de coarne pe care mi-a furnizat-o „la pachet”.

         Festivalul, aflat la a 5-a ediţie, a fost o reuşită, ca şi în anii precedenţi. Pot depune mărturie pentru anii în care am mai participat: 2010 şi 2012, dar am convingerea că şi în ceilalţi a fost la fel. Trebuie spus că sufletul acestui festival, pe lângă Dorel Lazăr, iniţiatorul, este doamna Elena Anghel, devenită de curând Coman-Anghel. Casă de piatră! Şi la cât mai multe festivaluri (la care să participăm şi noi)!

Premiantă cu... caschetă. Coroniţă n-am avut. 

         Dincolo de premiu, a fost bucuria revederii cu umoriştii prezenţi, pe majoritatea cunoscându-i de la alte festivaluri (pe lângă cei menţionaţi aş mai aminti pe Laurenţiu Orăşanu, premiul I la volum, Eugen Albu, Cornel Udrea, Vali Slavu), sau a cunoştinţei cu alţii, cum a fost gingaşa Violeta, colega mea de cameră.

         Doar vremea ne-a mai jucat feste, cum ar zice Larco, „din când în când”. Ba ne-a plouat, ba nu ne-a plouat. Dar noi, departe de a ne considera plouaţi, tot bucuroşi am fost şi tot ne-am scăldat în alb-umor.

Slobozia, 02/03 iunie 2014

Despre eveniment şi aici:

Ziarul "Unirea"

Câştigători Alb-Umor 2014

Alba 24