Visul de-azi-noapte

Atât de frumos te-am visat azi-noapte,

Iubitul meu nenumit, înalt, neîngăduit;

Atât de frumos încât până şi visul se speriase.

Mi-a spus: Nu e voie să visezi aşa ceva,

Asemenea vise sunt interzise!

Deontologia viselor îmi e străină.

Dar el, visul, a avut grijă să nu ies în décor,

Să nu părăsesc cercul celor îngăduite.

Să rămân în împietrirea celor-care-se-cuvin,

Dar care sunt atât de reci, atât de ne-mângâietoare.

Şi totuşi, pentru câteva clipe,

Am sărit peste linia cercului,

Porţile picaseră, zidurile săriseră-n aer,

Dinamitate de zambila roz, ori poate de teii-nfloriţi;

Atât de frumos te-am visat azi-noapte, iubitul meu,

Atât de nepermis de frumos,

Încât până şi visul se cutremurase…