Riduri pe inimă

Bunicului

Nici lacrimi lângă cruce nu mai curg

e mult de-atunci

peste recunoștință au năpădit buruienile

cum peste mormânt

doar o inscripție mai păstrează

amintirea ta

și fotografia

în care zâmbești peste timp

veneai de la muncă

mă luai pe genunchi

miroseai a ulei de motor

a tractoare

mirosul tău semăna cu iubirea

iubirea însemna pe atunci

sărutul pe frunte și turta dulce

zahărul cubic pe care mi le-ntindeai ostenit

în cimitirul din deal

aleea se urcă tot mai greu

locul e tot mai greu de găsit

nu știu de ce căutam unul înflorit

cine să-ți fi înflorit tradafirii?

gardul ruginit portița care scârție

felinarul într-o rână

două cruci sprijinindu-se una de alta

lacrimile nu mai curg lângă cruce

cad direct în adânc în adâncul ființei

pe inimă mai apare un rid

atâtea riduri

pe inimă...

04 iunie 2012, Săveni/Slobozia