Revista de literatură „Parnas XXI”

Puteți citi pagina mea 

AICI 

 

Cui îi pasă de cultura națională?

Articol publicat în ziarul „Ialomița”
http://www.ziarulialomita.ro/?action=view&articol=36150

Inițial, am vrut să pun alt titlu: „Cine se teme de cultura română?”. După care am realizat că era un titlu fără sens. Cultura nu mai inspiră nici măcar frică, așa cum se întâmpla odată, pentru simplul motiv că ea a fost băgată sub preș, precum gunoiul pe care nu trebuie să-l vadă alții. Și nu ne-au dosit-o nici neamurile pe care obișnuim să dăm vina, nici sorosiștii, nici eliewieselii, ci noi înșine. Noi, neamul acesta românesc, atât de bine „instruit” de leprele politice, de cele mediatice și de alte lepre. Prin lipsa noastră de reacție, prin lipsa prezenței noastre acolo unde se întâmplă lucruri frumoase, înălțătoare și aducătoare de bucurii spirituale. Nici măcar atunci când prezența acolo este gratuită.

Da, știu, fenomenul nu e general, se mai întâmplă, pe ici, pe colo, răbufniri ale culturii, unele chiar reușite și aducătoare de bucurii. Eu însămi am participat de nenumărate ori la astfel de evenimente frumoase, despre care am și scris cu mare bucurie. Acum, în schimb, vorbesc strict despre orașul în care locuiesc, Slobozia. La Slobozia, cultura nu ne place. Sau poate ne place, aia de tutun. Să nu spuneți că există și excepții. Știu! Eu însămi mă învârt printre acele excepții, îi știu pe nume chiar, dar cum poți trage o concluzie favorabilă când iubitorii de cultură reprezintă... 1% din populația unui oraș? Faceți calculul și veți constata că am fost indulgentă.

De fapt, voiam să spun că s-a încercat și la Slobozia o sărbătorire a Zilei Naționale a Culturii și a zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu. Nu știu cum s-au petrecut lucrurile în celelalte instituții, pentru că n-am fost prezentă. Dar la Casa de Cultură „Gallax” am fost. Eu, împreună cu alți poeți invitați: Costel Bunoaica, Florin Ciocea, Gheorghe Dobre și Ștefan Neagu. La invitația mea, au venit și doi tineri poeți, elevi: Valentin Baciu, elev seminarist și Marilena Constantin, elevă a Colegiului. De asemenea, a fost prezent și scriitorul Vasile Iordache. În afară de noi, vreo trei angajați ai instituției și alți vreo trei spectatori (cinste lor!). Va să zică, poeții au fost mai mulți decât spectatorii. Dacă n-aș ști cum decurg lucrurile și pe la alții, m-ar apuca depresia. Totuși, la nivel național, chiar și la nivel de județ (vezi poezeala săptămânală a celor din Urziceni), parcă dragostea de poezie și de frumos n-au sucombat de tot. Aici se aplică vorba aceea: „Omul sfințește locul”. Și îl transformă în lăcaș de cultură sau în sală de popice.

Desigur, domnul Ionel Constantin, directorul Direcției Municipale pentru Cultură, Învățământ, Sport și Tineret Slobozia (câtai titulatura!) a avut intenții onorabile și lăudabile: practic, s-a dorit sărbătorirea celor două zile speciale (a culturii și a poetului) – cum altfel decât prin poezie. Frumos, am apreciat; noi, poeții, ne-am bucurat, ne-am făcut treaba, cei câțiva spectatori s-au bucurat și ei, angajații instituției organizatoare au făcut și ei ce-au putut. Nici nu ne putem aștepta la mai mult, la vreo avalanșă de iubitori de poezie, câtă vreme la nivelul orașului nu există măcar un singur eveniment notabil în plan literar (exceptând, poate, Salonul de Carte, dar și acolo, în ciuda eforturilor organizatorilor, prezența este sub așteptări). De ce nu există? Asta nu-i treaba mea să stabilesc. Ci a celor care, eventual, sunt plătiți pentru asta. Eu, așa cum frumos ne-a numit Vasile Iordache pe toți cei care mișcăm condeiul prin „zodia Helis” sau mai știu eu ce alte zodii, sunt un „menestrel fără simbrie”.

În concluzie, parafrazându-l pe Sorescu, Eminescu n-a existat... pentru marea majoritate a populației slobozene. Atât!

Florentina Loredana DALIAN

Slobozia, 16 ianuarie 2018

Premiul Festivalului Național de Literatură „Eminescu la Oravița”

Ziua lui Eminescu mi-a adus în dar un premiu constând în publicarea unui volum de proză. Am participat cu cartea „Miss Univers”, iar volumul ce va fi publicat poartă numele provizoriu „Cumpăna”. 

SECȚIUNEA II, PREMII PENTRU VOLUME TIPĂRITE ÎN 2017

DECIZIA JURIULUI:

Obțin dreptul de a le fi tipărit un VOLUM DE PROZĂ în cursul anului 2018,într-un tiraj de 100 de exemplare, însemnând premiul Festivalului Național de Literatură „Eminescu la Oravița”,

În intervalul februarie-aprilie 2018
Mihail SOARE, Pitești

În intervalul mai-august 2018
Angela Dina MOȚĂȚĂIANU, București

În intervalul septembrie-decembrie 2018

Florentina Loredana DALIAN, Slobozia
Maria Cristina CĂMĂRAȘ, Bistrița

JURIUL:
Ionel BOTA, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, președintele juriului
Gheorghe JURMA, istoric al culturii, membru al Uniunii Scriitorilor din România, editor
Ion Gheorghe CHIRAN, publicist, secretar al juriului
Cristina Anișoara ZAINEA, poet, membru al juriului
Dorina ENUICĂ-TIMA, poet, prozator, membru al juriului
Cristian BISTRICEANU, poet, membru al juriului
Cristian Gabriel GHINEA, publicist, membru al juriului

Eminescu omagiat la Slobozia

Elisabeta Isanos - in memoriam

          Într-o conversație scrisă din 30 mai 2017, poeta și traducătoarea Elisabeta Isanos, fiica poetei Magda Isanos și a scriitorului-traducător Eusebiu Camilar, îmi mărturisea, ca răspuns la mesajul prin care îmi exprimam marea admirație în special față de poezia mamei sale, plecată atât de tânără la Domnul (la numai 28 de ani): „Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele bune! Eu scriu altfel decât părinții mei, sper că ceea ce postez aici o să vă facă plăcere. Am publicat anul trecut un volum de poezii și anul acesta un eseu, recent lansat la BOOKFEST... Cu drag, Elisabeta”.

          Evident că mi-au plăcut poeziile sale, citite pe internet, iar la remarca mea, că talentul se moștenește, mi-a replicat: „Dar și talentul se muncește.” Adevărat! Căci numai talentul împletit cu munca au putut să dea o superbă traducere a poeziei primului premiant Nobel pentru literatură, Sully Prudhome,

„Vasul spart”

„Un vas unde verbina moare,

De-un evantai a fost lovit,

Atingere întâmplătoare

Şi care nu s-a auzit.

Dar rana, cât ar fi de fină,

Tot muşcă zilnic din cristal,

O invizibilă ruină

Îi dă înconjurul total.

Şi apa fuge pic cu pic,

Şi seva piere ca un fum,

Nebănuindu-se nimic.

Să nu-l atingi, e spart de-acum!

Tot astfel mâna cea iubită

Atinge inima din noi,

Şi nu mai trebuie lovită,

Se rupe singură apoi.

Când teafăr vasul pare încă,

Aflată-ntr-însul îl învinge

O rană fină şi adâncă.

E spart de-acuma, nu-l atinge!”

(Sully Prudhome, Versiune românească: Elisabeta Isanos)

          Mă încearcă aceeași neputincioasă tristețe ca oricând pleacă un artist dintre noi. Și tot ce mai putem face este să ne rugăm pentru sufletul său. Dumnezeu s-o odihnească!

          Fotografiile de mai jos sunt realizate în 2008, la Udești/ Suceava, la Casa memorială Eusebiu Camilar-Magda Isanos, unde am avut bucuria să merg la festivalul care pe atunci le purta numele. 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 11 ianuarie 2018

De râsul CUCILOR

„Umorul adevărat este haz cu studii universitare. A nu se confunda cu mitocănia veselă.” (Tudor Mușatescu)
Să sperăm că nu-l vom dezamăgi pe maestru.
Coperta: Marian Avramescu
În curând...

Doi CUCi amirali

Caricatura a fost realizată de caricaturistul Marian Avramescu, reprezentându-i pe cei doi CUCi (membri fondatori ai Clubului Umoriștilor Constănțeni) Ananie Gagniuc și Florentina Loredana Dalian. Va fi plasată pe coperta IV a viitoarei cărți de proză umoristică scrisă de cei doi autori, intitulată „De râsul CUCilor”, carte aflată sub tipar la editura „Ex Ponto” Constanța. Mulțumiri, Marian Avramescu!