Elisabeta Isanos - in memoriam

          Într-o conversație scrisă din 30 mai 2017, poeta și traducătoarea Elisabeta Isanos, fiica poetei Magda Isanos și a scriitorului-traducător Eusebiu Camilar, îmi mărturisea, ca răspuns la mesajul prin care îmi exprimam marea admirație în special față de poezia mamei sale, plecată atât de tânără la Domnul (la numai 28 de ani): „Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele bune! Eu scriu altfel decât părinții mei, sper că ceea ce postez aici o să vă facă plăcere. Am publicat anul trecut un volum de poezii și anul acesta un eseu, recent lansat la BOOKFEST... Cu drag, Elisabeta”.

          Evident că mi-au plăcut poeziile sale, citite pe internet, iar la remarca mea, că talentul se moștenește, mi-a replicat: „Dar și talentul se muncește.” Adevărat! Căci numai talentul împletit cu munca au putut să dea o superbă traducere a poeziei primului premiant Nobel pentru literatură, Sully Prudhome,

„Vasul spart”

„Un vas unde verbina moare,

De-un evantai a fost lovit,

Atingere întâmplătoare

Şi care nu s-a auzit.

Dar rana, cât ar fi de fină,

Tot muşcă zilnic din cristal,

O invizibilă ruină

Îi dă înconjurul total.

Şi apa fuge pic cu pic,

Şi seva piere ca un fum,

Nebănuindu-se nimic.

Să nu-l atingi, e spart de-acum!

Tot astfel mâna cea iubită

Atinge inima din noi,

Şi nu mai trebuie lovită,

Se rupe singură apoi.

Când teafăr vasul pare încă,

Aflată-ntr-însul îl învinge

O rană fină şi adâncă.

E spart de-acuma, nu-l atinge!”

(Sully Prudhome, Versiune românească: Elisabeta Isanos)

          Mă încearcă aceeași neputincioasă tristețe ca oricând pleacă un artist dintre noi. Și tot ce mai putem face este să ne rugăm pentru sufletul său. Dumnezeu s-o odihnească!

          Fotografiile de mai jos sunt realizate în 2008, la Udești/ Suceava, la Casa memorială Eusebiu Camilar-Magda Isanos, unde am avut bucuria să merg la festivalul care pe atunci le purta numele. 

Florentina Loredana Dalian

Slobozia, 11 ianuarie 2018